Spre final de septembrie cu vară prelungită, cu castane căzute la picioarele statuii Szuszanei Lorántffy şi pe lîngă pereţii casei lui Iosif Vulcan, cu halou de încă vacanţă, dar şi evident efort al oraşului de a-şi recondiţiona statutul arhitectonic aşa cum a fost, Teatrul „Regina Maria“ din Oradea a pornit cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului de Teatru Scurt. Acum, ca să zic aşa, nici …
Un festival teatral care ajunge la o ediţie cu iz aniversar, a XV-a, este, cel puţin în privinţa organizatorilor, un act serios într-un spaţiu cultural determinat şi, pe cale de consecinţă, un eveniment real. În acest sens, Gala Tînărului Actor – HOP, desfăşurată la Mangalia între 29 august şi 1 septembrie, este încă un punct cîştigat în programul UNITER, o dovadă de consecvenţă şi încăpăţînare …
„Pohta ce-a pohtit“, şi nu osteneşte s-o facă, a dramaturgului Radu Macrinici, Festivalul Internaţional de Teatru „Atelier“, începe pe bună dreptate să circule între realitatea palpabilă şi legendă, între situarea cuantificabilă în economia peisajului teatral românesc şi aventura lui „a fi, a face, a avea“ pe la porţile Orientului. Cînd şi-l subintitulează „cel mai vechi festival internaţional de teatru din România“, iniţiatorul proiectului are tot …
Preluînd o idee enunţată cu ani în urmă de vicepreşedintele Parlamentului European, Catherine Lalumière, Cristina Modreanu afirmă, la rîndul ei, în caietul-program al Festivalului de teatru de la Timişoara, FEST-FDR: „E rolul teatrului să ne facă să ne gîndim la ceea ce avem în comun, nu la ceea ce ne desparte, şi să ne înveţe să ne bucurăm împreună de asta“. Drumul este însă …
Strania luptă a lui Iacob cu Îngerul, luptă cu un „Domn care binecuvîntează şi rămîne mereu misterios, dovedindu-se de neajuns“ în „această noapte de luptă şi rugăciune care ne este viaţa“, cum explica acum un an Papa Benedict al XVI-lea în Piaţa Sfîntul Petru, poate îmbrăca varii forme fără a pierde sensul în parte relevat, în parte ghicit, în parte perpetuu sub semnul întrebării. La …
Există regizori care citesc la nivelul excepţionalului literatura, dramatică ori nu. Există o alchimie bizară care face ca un autor de spectacole, un director de scenă să fie dublul perfect al unui (poate mai multor) autor(i) de literatură în cel mai beletristic înţeles al cuvîntului. Nelăsînd la locul lui decît spiritul, fiindcă litera, dacă nu s-a transformat în fiinţă pe scîndură, în eon/monadă scenică …
După 1 decembrie, lumea se gîndește doar la Moș Nicolae & Co, nu la teatru? Fals. Un teatru cu sediul în reabilitare e un teatru pe drumuri? Fals! (Ba are chiar trei spații…) Nasc și la Moldova oameni? Păi, n-a zis-o cronicarul? (Miron Costin, ca să nu se-nfierbînte hardul…) Și nu era Iașiul „așezat în mijlocul țării a cărei conducere o adăpostea“, iar acum …
Oare faptul că oraşul lor (indiscutabil printre cele mai frumoase din ţară şi mai bine conservate în faţa furiilor comuniste ori tranziţioniste) se ridică pe ambele maluri ale Crişului Repede să fi amorsat ideea orădenilor de a opta festivalier pentru „teatrul scurt“? Sigur e că, prin 1976, directorul de atunci, Emanoil Enghel, a reuşit să convingă forurile vremii de necesitatea unui asemenea eveniment care, încet …
Sîmbătă seara s-a mai încheiat, la Casa de Cultură din Mangalia, o Gală HOP – Gala Tînărului Actor. Ca la fiecare început de septembrie, de paisprezece ani încoace, în haine noi. Așadar, s-ar putea zice că evenimentul reconceput după 1990 de UNITER, sprijinit de Primăria Mangalia și de Centrul Român al Institutului Internațional de Teatru și finanțat prioritar de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, …
Festivalul Internaţional de Teatru Atelier, organizat de Teatrul Municipal din Baia Mare şi Fundaţia Liga pentru Teatru, se poate lăuda, deja, cu un CV care îl particularizează nu doar estetic, diacronic – „cel mai vechi festival internaţional de teatru din România – începînd cu anul 1992“ –, dar şi în ceea ce priveşte parcursul geografic: început la Sfîntu Gheorghe, trecut prin Sighişoara şi ajuns, de …
Acum puțină vreme, la un colocviu din timpul Festivalului de Teatru de la Timișoara, dramaturgul Radu Macrinici a reușit să irite pînă la reacții de o necivilizată obrăznicie un mai tînăr confrate (dacă nu e prea tare cuvîntul), a cărui evoluție stilistică, pînă una-alta, e renunțarea la o căciulă rusească purtată cu clapele bine lăsate pe urechi, indiferent de temperatura ambientului și acoperișul de …
„Sper ca acest festival să devină o platformă reală şi unificatoare, un motor al societăţii civile“, notează regizorul Ada Hausvater, directorul Teatrului Naţional din Timişoara, în programul de sală al ediţiei abia încheiate a evenimentului patronat de compania teatrală pe care o conduce, FEST-FDR. Ideea de act civic al gestului estetic, teatral şi nu numai, în acest caz, este şi normală, şi salutară, şi funcţională, …
Au trecut trei ani de la înfiinţarea Teatrului „Jean Bart“ din Tulcea. În fapt, instituţia teatrală oficială a oraşului a luat startul cu cîţiva ani buni mai înainte, inclusă iniţial într-un centru cultural condus de Ştefan Coman şi trecută prin varii aventuri ale începutului, care au generat vreo trei companii teatrale mai mult sau mai puţin concurente, pe un spaţiu de definire relativ îngust, …
Ultima premieră de la Teatrul ACT, XXL (Fat Pig), este exemplară (merită spus din capul locului) dintr-un evantai de motive. Primul (în definitiv, uter ori eprubetă, morula-blastula-gastrula trebuie să crească undeva) este acela al producătorului (fiindcă mai există şi alte modele în afara lui: Ministerul Culturii/Consiliul Judeţean/Primăria sar cu banii şi vedem ce iese în teatrul nostru de repertoriu în care intri, probabil, actor …
Deşi aparţinînd unor specii diferite (cît de diferite mai pot fi ele, din moment ce, pentru a parafraza titlul unui celebru volum de poezie, în fond toate sînt comedii), două foarte viguroase spectacole ale Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Braşov – Puterea obişnuinţei, după Thomas Bernhard, în regia lui Claudiu Goga, şi Despre iubire la om, după Cehov, în regia lui Alexandru Dabija – au ceva …
M-am tot întrebat, prin anii ’90, de ce nimeni nu se arăta interesat scenic de Şcoala dictatorilor a lui Erich Kästner. Nu că timpul ar fi trecut. O dovedeşte şi viziunea propusă Teatrului Naţional din Timişoara de Alexander Hausvater, odată cu premiera spectacolului Iulius Caesar după Shakespeare. Dictatura ca perpetuare a unei chemări maladive şi, în bună măsură, insesizabile, din interiorul fiecăruia, pluteşte …
„În 1840, Negruzzi avea 32 de ani, Mihail Kogălniceanu, 23 de ani, şi Vasile Alecsandri, 21 de ani.“ (Citatul este preluat dintr-un pliant aniversar al Teatrului Naţional din Iaşi, la 170 de ani de la înfiinţarea instituţiei.) În primăvara anului amintit, dar şi a vieţii celor trei, au fost cu toţii numiţi directori ai proaspăt născutului teatru cu două companii, una franceză şi …
Ajuns la a XXV-a ediţie, Festivalul de Teatru de la Piatra Neamţ, încheiat weekend-ul trecut, stă de cîţiva ani sub semnul sloganului „Pledez pentru tine(ri)“. Nu ştiu dacă jocul de cuvinte aparţine directorului teatrului şi al festivalului, actorul Liviu Timuş, ori echipei sale, cert este că e de o benefică rezonanţă atît pentru practica evenimentului, cît şi pentru o mai largă vocaţie teoretică. În definitiv, …
Teatrul Naţional din Timişoara a încheiat recent stagiunea 2009-2010 în stil evenimenţial, pe deplin meritat după un an în care a devenit tot mai evident o instituţie-pilot a genului. Lucru cu atît mai interesant în actualul context tulbure pînă la larmoaiant. În acest moment, compania timişoreană deţine o trupă bine pusă la punct, un repertoriu inteligent, trei spaţii de …
Dramaturgul Radu Macrinici (ajuns în primăvară la performanţa de a fi unicul dublu laureat al concursului „Cea mai bună piesă a anului“, girat de UNITER şi patronat de Casa Regală a României) se poate mîndri pe bună dreptate că Atelierul, festivalul pe care l-a iniţiat, nu doar a atins ediţia a optsprezecea (majoratul, carevasăzică), dar este şi cel …
