Tara magarilor rediviva

As vrea sa traiesc intr-o tara normala, in care viata cotidiana sa nu fie aruncata in haos de supradoze de imprevizibilitate, administrate sistematic. As vrea sa traiesc intr-o tara in care politica se face in institutii acreditate si nu la televizor, o tara in care responsabilitatea pentru ceea ce spui si pentru ceea ce faci sa nu fie facultativa, ci obligatorie si individuala, iar memoria personala a politicienilor sa nu fie capricioasa si nici sa nu functioneze intermitent, in mod deliberat. Ceea ce se intimpla de doua luni incoace pe scena publica imi readuce in minte o carte a carei tema – la aproape 100 de ani de la scrierea ei! – mi se pare de o tulburatoare actualitate. Nu numai titlul, Din Tara magarilor. Insemnari, ci si concluziile la care autorul – filozoful si sociologul Stefan Zeletin (1882-1934) – ajunge construiesc o oglinda prea putin magulitoare a singularitatii romanesti, ce-si are echivalentul in mai cunoscutul, poate, Timpitopole caragialesc. E suficient sa privim la talk show-uri sau sa citim presa noastra cea de toate zilele pentru a constata ca principiul moralei magaresti, invocat de Zeletin in 1916 (!!) – „sa vorbesti ca un om si sa te porti ca un […]