BIFURCATII. Intelectuali, apeluri, semnaturi

Afacerea Dreyfus e singurul exemplu de activism civic al lui Proust. (Preiau informatiile din biografia Marcel Proust a lui Jean-Yves Tadié, Gallimard 1996). Proust s-a consumat mult, a scris scrisori, a semnat apelul intelectualilor, a umblat sa stringa semnaturi in favoarea lui Zola. A obtinut-o pe a lui Anatole France, de exemplu, dar nu pe a lui Henry Bergson (care spunea la un moment dat: „La inceput am crezut vreme indelungata in vinovatia coreligionarului meu; falsul lui Henry m-a facut sa inclin inspre inocenta lui si, oricum, m-a transformat intr-un partizan al revizuirii. Asta nu inseamna ca nu am condamnat intotdeauna procedeele agitatorice puse la lucru pentru a o obtine si care au transformat intr-un razboi civil deplorabil un proces care, cred eu, putea ramine pe teren judiciar. Nu am avut niciodata entuziasmul dreyfusian: cred ca in afacerea Dreyfus, a gresit toata lumea“). A mai strins semnaturi si pe o petitie in favoarea colonelului Picquart (aflat in puscarie), incurajat fiind de avocatul Labori care – atentie! – era de parere ca asta i-ar putea impresiona pe judecatori… Ce vremuri! Dupa acest episod, Proust s-a marginit sa ia atitudine de unul singur, niciodata in grup. Din citeva scrisori din 1919 (catre […]