Stinga democratica si responsabilitatea intelectualilor

Problema stingii in Romania tine de dificultatile confruntarii cu trecutul. Ma refer deopotriva la cel fascist si comunist, intrucit in cazul specific al Romaniei leninismul s-a combinat, de o maniera insolita, cu formule si simboluri ale dreptei radicale (cultul liderului presupus providential, al stramosilor eroici, al gliei, singelui si neamului, pe scurt, cu un colectivism tribalist care continua sa bintuie imaginarul colectiv). Pledez asadar pentru reconsiderarea si recuperarea unor traditii ale stingii democratice, calomniate si asfixiate de stalinistii nationali. Ori poate, mai bine spus, ale unui centru-stinga, mereu precar si asediat. Ma gindesc la ideologii stingii antitotalitare (Serban Voinea, Petre Pandrea, unii ginditori taranisti), dar si la liberalismul antidictatorial de tip E. Lovinescu. O stinga veritabila trebuie sa se delimiteze franc si fara echivoc de mitologiile apocaliptic-revolutionare care au facut ravagii in secolul XX si ameninta sa renasca sub ochii nostri sub camuflajul noilor miscari „antiimperialiste“. Tocmai din acest motiv ma intreb de ce se vorbeste atit de putin despre contributiile unor Cornelius Castoriadis si Claude Lefort (ginditori incontestabil de stinga) la deconspirarea mecanismelor de conditionare birocratica ale sistemelor dictatoriale, dar si la constituirea unor noi platforme de articulare a imaginarului social, chiar in conditiile democratiei liberale. Prea putini stiu […]