Uitarea lui Marx

[…] La noi sint incomparabil mai vizibili si mai vocali inamicii lui Marx, cei care, la pomenita scoatere din vitrina, il trag de barba, il urecheaza, il pisca si ii administreaza ghionti pentru a vedea daca mai misca, daca si cit de viu mai poate fi in ipostaza spectrala, daca si cit de erect ii mai e spiritul critic. Exista voci vehemente care spun ca e o grava impietate, o impardonabila indecenta sa vorbesti despre Marx intr-o societate traumatizata de totalitarismul comunist. Imediat sesizam simplismul schemei de interpretare, nerabdarea sau graba de a transa lucrurile. Sint patit, spune un distins intelectual, am trait experienta comunista, e prea tirziu, nu pot sa-l privesc pe Marx cu „alti ochi“, cu detasare, cu calmul celui ce pune ordine in idei sau in hirtii. Dar, zicem noi, vom scapa oare de traume rastindu-ne la idei, darimind simboluri, interzicind rostirea unor nume, punind anumite carti la index ori arzindu-le in piata? Sa uitam pina si lectia elementara ca ura nu stinge, ci intretine jarul memoriei? Strategia demolatoare e ferma: brand-ul Marx (un brand al stingii, fireste!) e servit la pachet cu dictatura, totalitarismul, minciuna, crima si ce-o mai fi insemnind comunismul. Mai mult, se presupune […]