Venus din Arles si alte consideratii
- 07-06-2007
- Nr. 375
-
Mihai PLĂMĂDEALĂ
- Internaţional
- 0 Comentarii
Am ajuns in Arles cu trenul, la mijlocul lunii aprilie, venind din Paris. Pe durata calatoriei, vremea, care fusese frumoasa in ultimele saptamini, s-a modificat radical, astfel incit in momentul intrarii in Provence nu am luat cunostinta de fascinanta lumina a sudului Frantei, acea lumina care ii ispitise pe pictorii impresionisti sa paraseasca temporar Parisul. Din gara se formeaza doua strazi care duc spre orasul situat in proximitate. Fara a mai consulta harta, luata en passant de la centrul de informare turistica aflat la iesirea de pe peron, am pornit instinctiv pe una dintre ele. Cinci minute mai tirziu eram in Place Lamartène, locul prin care Van Gogh isi facuse intrarea „triumfala“ in Arles pe 20 februarie 1888. Printr-un capriciu al vremii, dupa cum aflam din scrisoarea adresata fratelui sau, Theo, in acel moment cerul era intunecat si temperatura mai scazuta decit de obicei. Fara a avea pretentia ca am calcat pe urmele lui Vincent, cu atit mai putin ca retraiesc ceva din experienta sa, m-am rezumat la a-mi aminti de mult mai teluricele momente cind citeam cartea lui John Rewald despre intilnirea pictorului cu orasul de care avea sa-si lege destinul. Dupa cafeaua – bauta unde altundeva decit in […]