Politica si apatie: Nikolai al II-lea si Leonid Brejnev

Studiul istoriei ne ofera intotdeauna surprize neasteptate. Evenimente ce s-au derulat in epoci diferite si personalitati in aparenta antagonice „reinvie“ cind nici nu te astepti in paginile ingalbenite ale unor documente lasate prada vremii nemiloase, prinzind, sub lupa altui timp, o noua stralucire. Paienjenisul de clipe tesute cu migala deasupra lor si praful uitarii asezat de veacuri sau milenii le conserva si le aduc la acelasi numitor, deposedindu-le de surplusul de afectivitate si conferindu-le un aer de permanenta. Personajele, chiar si cele mai odioase, blamate de epoca, isi arata si o alta fata, „umana“, sau altele, iubite de contemporani, se dovedesc a fi doar simple baloane de sapun, ce nu rezista presiunii timpului. „Sculat la ora 10. Perfect odihnit“ Cine s-ar fi asteptat, de pilda, ca intre ultimul tar al dinastiei Romanovilor, Nikolai al II-lea, si unul din ultimii secretari generali ai PCUS, Leonid Brejnev, oameni atit de diferiti (amintiti-va de figura blajina, usor pierduta a tarului si de cea taciturna, flasca, a lui Leonid Ilici), care au trait in epoci, opuse una alteia, sa existe similitudini?! Si unul, si celalalt au fost oameni care nu au incercat in nici un fel sa forteze destinul, si unul, si celalalt au […]