Patologia memoriei si nostalgia intoarcerii
- 28-06-2007
- Nr. 378
-
Carmen MUŞAT
- Literatură
- 0 Comentarii
Gabriela ADAMESTEANU Intilnirea Editura Polirom, Colectia „Fiction. Ltd“, Iasi, 320 p. „in cei douazeci de ani cit a lipsit Ulise, oamenii din Ithaca pastrau destule amintiri despre el, dar nu-i duceau defel dorul. Pe cind Ulise suferea de dor, insa nu-si amintea aproape nimic.“ (Milan Kundera, Ignoranta, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2006) Un om de stiinta celebru, care si-a construit o cariera academica prestigioasa in tara sa de adoptie, se reintoarce acasa dupa douazeci de ani de pribegie si este surprins sa o auda pe sotia lui spunindu-i ca „oricit de multi ani ai trai aici, tara ta va ramine pe veci tot cea din care ai plecat! E tara ta, chiar daca nu o s-o mai vezi niciodata“. Observatiile pe care Christa – sotia nemtoaica a lui Traian Manu – le face in drum spre aeroport, declanseaza in mintea acestuia un veritabil proces de clarificare a propriei identitati, determinindu-l sa se intrebe „la ce servesc onorurile pe care le primeste aici, respectul colegilor, recunostinta oficialitatilor, afectiunea colaboratorilor si a studentilor, daca prin doar doua vorbe – tara ta – Christa il trimite inapoi, il exileaza in acel tarim salbatic si salbaticit?“ Notiuni precum „acasa“ sau „tara ta“ […]