Live Earth
- 12-07-2007
- Nr. 380
-
Florian BAICULESCU
- Arte
- 0 Comentarii
Mega, hiper, maxi, megamaxihiperconcertul secolului, ce s-a derulat in aceste zile-nopti de vara „pe intregul litoral“ al mapamondului, a depasit cu mult atit imaginatia, cit si capacitatea organizatoric-mobilizatoare ale celor mai virili activisti ai PCUS, PCC si PCR. Luati laolalta. Nici o spartakiada muzicala sau maoiada culturala nu a atins asemenea cifre. Manifestul pentru salvarea planetei Pamint a adunat sute de vedete muzicale din diverse generatii, a coagulat intentii ecologiste si le-a incuscrit cu cele umanist-umanitare. Intentiile sint bune si generoase, mai greu de pus in practica. La Kyoto sau la Fundulea, la Glina sau Kremlin. Cind mediile internationale vehiculeaza termeni si cifre, precum „more than 1 milion audience“ sau „more than 2 bilion viewers“, si totul „across the world“, orice proiect de imaginar muzical-artistic paleste. Prin aceasta „The Global Audience“ simtim, uneori si vedem pe viu, „multiform distribution“, cum sintem legati unii de altii, chiar si „wireless“. Initiativa fostului vicepresedinte al Statelor Unite, Al Gore, creatorul unei organizatii precum The Alliance for Climate Protection, s-a transformat dintr-o joaca de-a ecologia si protectia mediului intr-un fabulos show mediatic-musical, depasind toate asteptarile. Si pentru ca, incepind cu Australia si Africa – cu concertele de la Sydney si Johannesburg, trecind prin Asia […]