Cine (mai) are nevoie de profesori?

Desi redactorul-sef al revistei Observator cultural are dreptate in editorialul din numarul trecut, cind vorbeste de oamenii slab pregatiti care au intrat ani de-a rindul in invatamint, parca imi vine sa trec de partea lor (daca le apartin sau nu este fara importanta) si sa afirm: la asa bani, asa servicii! Ne cereti apostolat, asceza, har? Ne pare rau, dar sint experiente strict individuale si este treaba noastra daca optam pentru ele sau treaba altcuiva, a unei instante oculte, daca ne alege sau nu pe noi ca sa traim asemenea lucruri. Nu ne puteti cere decit profesionalism, adica un comportament mult mai prozaic si determinat economic. Profesionalismul nostru este proportional cu indecenta salariilor. Nu vi se pare ca s-a incheiat, in felul acesta, un contract social echitabil? Uneori vocea vecinilor mei de bloc din cartierul Titan suna ca un instrument muzical dezacordat atunci cind imi spun respectuosi „doamna profesoara“. Formula de adresare ascunde o memorie a autoritatii educatorului pe care ei, vorbitorii, sint pe cale s-o piarda. Nu mai stiu de unde vine respectul acesta si aproape nimic din existenta lor zilnica nu pare sa-l mai confirme vizibil. Sint doar un proletar, ca si ei, intelectual, e drept, dar sint […]