Prin Bucurestiul de mai an…

„Moda“ cartilor despre Bucuresti, cu cladirile sale vechi si cu amestecul bizar de Occident si Orient, vizibil la tot pasul, nu este defel noua. Nenumarate volume – de istorie si de fictiune, albume fotografice, romane sau monografii ale unor institutii, parcuri si strazi – au aparut in perioada interbelica, intr-un moment in care orasul a cunoscut o spectaculoasa modernizare. Calea Victoriei de Cezar Petrescu, Calea Vacaresti si Foc in Hanul cu tei de I. Peltz sau mai tirziul volum arghezian Cu bastonul prin Bucuresti ofera, toate si fiecare in felul ei, imaginea unui oras „in miscare“, aflat cumva la confluenta timpurilor si stilurilor. Le oferim cititorilor nostri un fragment dintr-un roman mai putin cunoscut astazi, aparut in 1941, Dimbovita apa dulce… de Damian Stanoiu, in care intriga, simpluta, e doar un pretext pentru a introduce in scena adevaratul si singurul personaj memorabil – Bucurestiul. Acuma, dragi prieteni, daca nu sinteti prea obositi si daca socotiti ca n-ar fi de prisos sa mai vedeti si sa mai auziti cite ceva, ingaduiti-mi sa va plimb putin si pe ulita cea mai de seama a Bucurestilor, adica pe Podul Mogosoaei… Ii zice pod din pricina ca e asternuta cu butuci de lemn; si-i […]