Orasul ca obiect marin si un graffiti apocaliptic

Constantin ABALUTA Grafferul din lift Editura Paralela 45, Pitesti, 2006, 246 p. Mai intii sa vedem ce inseamna in contextul poeziei actuale lirica lui Constantin Abaluta. De obicei se spune ca marea ruptura in evolutia poeziei romanesti de dupa razboi a inceput odata cu promotia ’80. Eu nu am fost de acord niciodata cu aceasta afirmatie, pentru ca, de fapt, ruptura nu se produce in deceniul noua. Ruptura s-a produs anterior. Imediat dupa moartea proletcultismului a existat mai intii acea generatie a lui Nichita Stanescu si, cel putin in primele sale volume, acesta a incercat sa resusciteze traditia marii poezii moderniste dintre razboaie, iar apoi, la sfirsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70, se configureaza o miscare poetica novatoare care se concretizeaza in citeva directii. E vorba, pe de-o parte, de poezia si proza oniricilor, iar pe de alta parte, de ceea ce criticii numesc in general poezia obiectelor care-si are un reprezentant de marca in Constantin Abaluta. Ei bine, cu acesti autori, incepind de la sfirsitul anilor ’60, cind debuteaza Constantin Abaluta, debuteaza Nora Iuga, George Almosnino, Mazilescu, Turcea, Mircea Ivanescu, Cezar Ivanescu, Angela Marinescu si asa mai departe, se configureaza o miscare poetica tot mai indepartata de traditia […]