Imposibila dezbatere. Incrincenare si optimism in condamnarea comunismului
- 16-08-2007
- Nr. 385
-
Ciprian ŞIULEA
- OPINII
- 1 Comentarii
In numarul din august al revistei Idei in dialog, dl Bogdan Cristian Iacob analizeaza semnificatia Raportului Comisiei Tismaneanu si reactiile generate de acest document, printre care si unele care imi apartin. Articolul dlui Iacob pare bine informat si, formal, are o inalta tinuta academica. in realitate, cel putin in anumite pasaje, articolul e plin de inadvertente si sofisme de un nivel intelectual foarte redus. Dl Iacob ilustreaza reactiile „gresite“ fata de Raport prin doua „cazuri“, al lui Gabriel Andreescu si al meu. Dupa parerea dumnealui, noi am fi uitat ca Raportul a „oficializat si institutionalizat discursul de responsabilizare a spatiului public prin intermediul asumarii trecutului si a recunoasterii criminalitatii si ilegitimitatii regimului comunist in intreaga sa existenta istorica“. Ignorind sau trivializind acest fapt, se pare ca noi (printre altii, daca am inteles bine) ne situam intr-o zona a „obturarii si opacizarii memoriei“. Dl Iacob ignora, astfel, el insusi faptul ca simpla declarare a caracterului criminal si ilegitim al regimului comunist este doar un act simbolic. Atita timp cit nu e acoperit de un efort real si semnificativ de intelegere si asumare a comunismului, acest act simbolic are doar o importanta simbolica redusa. Or, exact acesta era principalul meu repros la […]
Ma bucur sa citesc articolul de mai sus. Am avut mari retineri cand am aflat ca urmeaza sa se redacteze un raport de ‘condamnare a comunismului’ de catre o comisie condusa de cineva care nu a trait in Romania decat partial in perioada de dinainte de ’89. Am avut senzatia ca se doreste confiscarea memoriei unor frumosi ani din viata mea: copilaria. Asa ca am cautat sa aflu si alte puncte de vedere in mass-media. Ma bucur ca unul dintre ele se afla aici si ca vor exista si altele.
Imi permit in continuare cateva comentarii personale. A condamna comunismul in bloc mi se pare o idee neconforma cu realitatea, o impunere ideologica fara fond si o opozitie ireala fata de capitalism. Cred ca este insuficient si nepractic sa asezi in opozitie doua sisteme politice economico-sociale cu scopul unic de a-l discredita pe unul in favoarea celuilalt. Care sa fie scopul acestei lupte? Inlocuirea unui sistem cu altul? Sper ca perspectiva nu este asa de ingusta si ca se ia in calcul realitatea.
Comunismul, ca orice ism de altfel, este o suma de idei a caror aplicare strategica cu efecte positive pentru societate depinde de oamenii pusi in slujba lor. Si cum natura umana este atat de diversa, atunci si rezultatul este divers. Ca au fost situatii tragice in trecut, de pe urma carora unii au suferit ingrozitor, cred ca a depins tot de oameni, de lipsa lor de umanitate si de incrancenari inutile, nu de ideile originare de egalitate a sanselor, care astazi sunt incluse partial in programele social-democrate si nu numai. Si eu am fost pe stadioane, am recitat si chiar am scris poezii de proslavire a sistemului, lucruri de care acum nu-mi aduc aminte cu placere, insa nu am de ce sa condamn tot ce a insemnat perioada comunista, fiindca am si alte amintiri frumoase.
Mai cred ca este nevoie de un echilibru mentinut prin extragerea din ambele sisteme (din diversele sisteme, mai bine spus) a aspectelor ce pot fi congruente in anumite conditii sau aplicabile separat pe intervale temporale.
Salut inca o data aceasta dezbatere, din cate observ, deschisa.