Bucuresti-Cracovia-Paradis

Despre Polonia nu se poate scrie cu adevarat decit la persoana I. Centrul ei de gravitatie, Cracovia, avea sa imi arate la un loc trecutul ei mereu sporitor, prezentul impalpabil si viitorul ca o tesatura incompleta, adunate in cultura si civilizatia unui popor atit de aproape, si totusi, atit de necunoscut… Ca si cum cineva ti-ar arata cealalta fata a unei carti de joc, iar imaginea incrustata pe ea se deseneaza in fata ochilor tai mareata, desi imposibil de cuprins… O aventura solitara Ma trezesc din somn bataile discrete in usa. Fratele Tomasz imi zimbeste binevoitor – am nevoie de ceva?, ma intreaba. Nu inteleg imediat unde ma aflu. Descifrez contururile austere ale camerei – un pat strimt, o masa si un scaun, o biblioteca intesata cu carti, un tablou straniu a carui semnificatie n-o voi intelege decit mai tirziu. Prin fereastra mare izbucneste soarele, imposibil de oprit. Dau timpul inapoi, ca secventele dintr-un film: trenul care a plecat cu un scrisnet furios din Bucuresti, apoi vami, dimineata, ore fara numar, timpul nu mai trece, seara inabusitoare domolita cu Gombrowicz. Si, hélas!, Cracovia in aerul racoritor al unei dimineti. Nu e un vis. Witany! Locuiesc intr-o manastire despre care ai […]