Lui Tepe1
- 29-11-2007
- Nr. 400
-
Michel DEGUY
- DOSAR
- 0 Comentarii
Alaturi de genul literar creat de Perec, „Mi-aduc aminte“, ar trebui asezat genul „Ti-aduci aminte?!“. Tonul salutului meu din aceasta seara apartine genului „Ti-aduci aminte?!“… Ti-aduci aminte, Tepe? Lui Dumitru Tepeneag i se spune Tepe. Este un exemplu rar de cognomen, de „porecla“ alcatuita chiar din patronim si care tine loc de prenume (ori va fi inghitit prenumele). Folosit fara vreo diferenta: ca prenume, nume, supranume, pseudonim „alias“… Un alias cum nu se poate mai apropiat de idem-ul identitatii. „Tepenegii“ sint convinsi ca „francezii“ nu pot pronunta Tepe si unii dintre ei si-au schimbat numele in Tepeneag. Tepe, insa, si-a aranjat numele in pseudo…: Pastenague… Incepe bine, pentru ca sint cinci litere comune cu Pasternak, dar se incheie intr-o negatie (nag) si rimeaza cu „gag“2, ceea ce da, retroactiv, ansamblului o nuanta de… pastirnac3. „Francezii“ pot foarte bine sa pronunte TS – T; au auzit de tsunami, au invatat la scoala ca musca tete ii adormea pe africani…, ceea ce inlesnea colonizarea… Tepe nu are, insa, nici o legatura cu musca, nici cu vreun colonizat atipit. Daca este o insecta, atunci este mai degraba un agent excitant, in genul lui Socrate, adica din cei care cauta mai mult sa „intepe“, […]