Nedumeriri

In Romania nu doar oamenii au memorie scurta, ci si institutiile. Asa se explica, probabil, frecventele piruete (logice, ideologice) ale politicienilor si ale partidelor, amneziile jurnalistilor, proliferarea hatisului legislativ, toata aceasta tragicomica neasezare a societatii romanesti, ce pare condamnata la o eterna tranzitie. In mlastinoasa realitate autohtona, in care raportul intre vorbe si fapte este invers proportional, actorii aflati pe scena publica impresioneaza galeria exclusiv prin discursuri sforaitoare si lovituri de imagine bine tintite. Pe precaritatea memoriei colective se redefinesc identitati compromise, se construiesc cariere politice fulminante, se consolideaza forme fara fond sau efigii calpe, pe care e suficient sa vrei sa le zgirii putin pentru a scoate la iveala rumegusul. Sintem un popor amnezic, prea putin dispus sa faca efortul de a invata ceva din lectiile repetate ale istoriei nationale sau internationale. Dispretuim consecventa, ne dispensam de principii – pe motiv ca doar un personaj ca Trahanache poate fi principial – si, de cele mai multe ori, ne inflamam retoric si strident pentru ca a doua zi sa uitam la fel de brusc motivul care ne-a stirnit interesul sau furia. Aici, unde totul e luat à la legere, unde nu exista incompatibilitati de nici un fel, un om politic […]