Avem un repertoriu. Oare?

„Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joaca in cadrul unui teatru in timpul unei stagiuni/Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic/Culegere de texte, de cintece etc.“ – aceasta e definitia din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane pentru termenul „repertoriu“. Conform legii institutiilor de spectacol, acestea pot fi „de repertoriu sau de proiecte“, institutiile de repertoriu fiind cele care „dispun de cel putin un colectiv artistic, precum si de personalul tehnic si administrativ necesar pentru realizarea de productii artistice, au un portofoliu de minimum trei productii artistice diferite si realizeaza, in fiecare stagiune, cel putin doua productii noi care completeaza programele si reconfigureaza repertoriul existent, au asigurat si dispun, potrivit legii, de bugetul necesar pentru remunerarea personalului si pentru realizarea si prezentarea cel putin a productiilor artistice din cadrul programului minimal“. in Romania, cind spui „teatru de repertoriu“, oricine intelege prin asta un buget constant (de regula, de stat) si artisti angajati. Eventual, definitia populara include si faptul ca spectacolele se joaca o perioada indelungata (nu si in afara Bucurestiului, in orasele mici, unde, din cauza publicului redus, un spectacol „de repertoriu“ are o viata mai scurta decit unul „de proiect“ din Capitala). Teatrul ACT se dovedeste, prin ricoseu, a […]