EVADARI DIN BIBLIOTECA. Strada mea – strazile noastre

Duminica. Dupa o dimineata indecisa, cam „morna“, soarele triumfa. Din bolta azurie, curge lumina molcoma, peste acoperisuri, pe ziduri, deasupra plopilor tot mai rari, sfrijiti. De la etajul patru, perspectiva larga, pina departe. O macara ici, alta dincolo puncteaza orizontul, catre Mihai Bravu, in susul Caii Calarasilor. Se modifica, sub ochii nostri, infatisarea arterei istorice. Pe vremuri, era traseul de venire in oras a ostenilor pe cai comandati de colonelul Odobescu si incartiruiti in padurile din preajma mosiei proprii, in satul Calareti, aproape de Tamadau, locul vinatorilor celebrate de fiul comandantului, in Pseudokinegetikos. Pluteste in atmosfera invadata de aromele vegetatiei trezite din amortirea hibernarii invitatia la vagabondaj. incotro? Proaspat convalescent, ma vad obligat sa pun stavila ispitelor pedestre. Las pentru alta data zona strazilor Romulus–Remus, cu locuinte avind pe fronton data constructiei de la 1895. Din Mintuleasa mea, dau coltul in cealalta directie. Supla, de un alb impecabil, in razele tirzii ale dupa-amiezii, Biserica Sfintului Mina refuza sa se lase coplesita de blocul imens trintit in coasta ei, ca o demonstratie stupida de pofte hraparete. Cine s-a lacomit a fost drastic sanctionat. De luni de zile, santierul zace, moloh neputincios, probabil vlaguit financiar inainte de finalizare. intre multele etaje, doar […]