Limitele divertismentului educativ
- 03-04-2008
- Nr. 417
-
Mihai FULGER
- Arte
- 0 Comentarii
Prin 1934, oraselul ardelean Fagaras parea raiul pe pamint: germani, romani, maghiari, evrei si romi vietuiau in buna pace si intelegere, la fel ca si cei patru copii ale caror trasee existentiale din zbuciumatul deceniu urmator sint surprinse in filmul Cocosul decapitat de Radu Gabrea, ecranizare a romanului autobiografic omonim al lui Eginald Schlattner. „Coperta“ intregii povesti este de fapt seara de 23 august 1944, in cursul careia sasii, dintre care multi se inrolasera in armata germana, au devenit brusc, dupa vreo opt veacuri de convietuire pasnica, dusmanii romanilor. A fost inceputul sfirsitului pentru amintita minoritate nationala – idee sugerata de metafora fatidicului cocos, al carui cap aducator de noroc sasii l-ar fi cautat, fara succes, din ’44 incoace. Protagonistul acestui film de maturizare, Felix Goldschmidt (David Zimmerschied), in virsta de 16 ani, organizeaza, in aceeasi seara de 23 august, petrecerea de absolvire a scolii, pretext pentru reunirea tuturor colegilor de clasa. Felix este fiu de intelectual sas (un mic-burghez foarte liberal), iar crizele specifice adolescentei il pun in situatia de a alege intre adeziunea la cauza nazista si confirmarea sa evanghelica, la fel cum trebuie sa aleaga intre doua posibile iubite (cele creionate mai jos). Hans Adolf Bediner (Axel […]