BIFURCAŢII. Întîistricătorul

Am aflat – din presă, evident – că ministrul nostru, Adomniţei pre suavul său nume, omul de la care atîrnă, depandă, nu-i aşa, viitorul meu şi al colegilor mei, îşi ia concediu „chiar din prima zi a campaniei electorale“, fără să piardă o clipită – acel „chiar“ are rolul lui semantic şi stilistic –, pentru a se putea ocupa de trebile partidului. Candidează domnia sa, în caz că nu ştiaţi, la Primăria Iaşiului. Care primărie pare sortită învăţămîntului: parcă şi „fostul“ ei, domnul Constantin Simirad (o mai fi existînd Partidul Moldovenilor?), era din branşă, ceva profesor universitar de, scuzaţi, matematică. „Îmi voi lua concediu de odihnă, însă va fi o perioadă extrem de activă pentru că voi trimite mesajul meu către ieşeni“, aşa a declarat domnia sa. Şi m-am bucurat. E bine, mi-am zis. Din toate punctele de vedere. În primul rînd, pentru că inefabilul încă-ministru are ceva de trimis (sau de transmis?) batîr ieşenilor, că supuşilor săi din învăţămînt n-a prea avut. Apoi, pentru că, ocupat cu afacerile partidului şi ale dulcelui tîrg, nu se va mai amesteca, o vreme măcar, în ale învăţămîntului şi, cine ştie, poate baremi bacul să iasă decent (dar nu prea cred, adaugă o […]