Bibliotecile exilului

Stimaţi Domni Decani, Stimaţi membri ai Senatului şi ai corpului didactic, Dragi prieteni, Onorată asistenţă,   Mulţumesc celor care au iniţiat, de departe, din tumultuosul New York, cu îndrăzneală şi perseverenţă, şi celor care au consimţit, apoi, cu entuziasm, la Bucureşti, la înalta cinstire pe care mi-o acordaţi astăzi, un moment deosebit în dialogul care nu a contenit să tulbure întreaga şi deja lunga mea existenţă, dialogul între mine şi ţara în care m-am născut, între mine şi limba în care continui să gîndesc şi să scriu. Sînt onorat de prezenţa, azi, alături de mine, a unor importante personalităţi ale vieţii publice, precum şi a unor dragi prieteni vechi şi noi. Drumul spre podiumul acestei amieze de primăvară bucureşteană a fost lung şi nu lipsit de convulsii. I-am parcurs vîrstele, cum au fost să fie, mă aflu aici, gata să exprim gratitudinea pentru preţuirea pe care, cu atîtea măgulitoare cuvinte, mi-o arătaţi. Între celebrările de care am avut parte, de cînd mă aflu în exil, cele româneşti, chiar dacă mai puţine şi mai puţin spectaculoase, şi-au păstrat o semnificaţie aparte şi le-am primit cu emoţie. Mi-am început existenţa în România, aici aveam să descopăr prietenia şi iubirea şi literatura, aici […]