ARTE VIZUALE. Atelier, model, pictor sau despre discursul pictural

O ambiţioasă expoziţie ne îmbie, din 19 iunie, în sălile Muzeului Naţional de Artă al României. Pictura autohtonă, de la Aman la Pallady, este adusă în atenţia publicului dintr-un unghi mai puţin explorat: atelierul, modelul, pictorul. Tocmai pentru că intră într-o rutină exersată de secole – şi, prin urmare, aproape indistinctă, de la sine înţeleasă – problematica atelierului este, necesarmente, de reconsiderat. Regizată cu această intenţie, expoziţia devine discurs autoreflexiv, un interesant exerciţiu de evaluare cu propriul instrumentar: prin pictură, despre pictură. A sonda, cu o asemenea tematică, materialul divers al modernităţii româneşti (preponderent intervalul 1870-1950) este cu atît mai provocator cu cît, în spaţiul artei europene, anul 1855 reprezintă un metaforic terminus. Este anul în care Gustave Courbet pictează Atelierul artistului; o alegorie realistă. Pînă la el, însă, cultura europeană construise deja mitul artistului. Actuala expoziţie este, prin urmare, un bun prilej de a survola istoria, stabilind cîteva repere. *** Cei trei termeni – artistul, atelierul, modelul – compun o ecuaţie menită a rezolva chestiunea locului, dar şi a procesului creator. Pe dozarea lor, pe jocul subtil al relaţiilor şi ipostazelor în care ei apar, se conturează aura de mister, magie, legendă a artei şi artistului. Raportul artist – […]