Viaţa şi opiniunile lui Gică Ludu, drd.
- 24-07-2008
- Nr. 433
-
Antonio PATRAŞ
- Literatură
- 0 Comentarii
Caius DOBRESCU Teză de doctorat, Editura Polirom, colecţia „Fiction Ltd.“, Iaşi, 2007, 864 p. Dintre puţinii cronicari care au scris (şi aceştia, fără prea mare entuziasm) despre romanul lui Caius Dobrescu, Teză de doctorat, nimeni nu a trecut cu vederea efortul presupus de lectura celor aproape 900 de pagini cîte numără masivul op apărut la Polirom anul trecut. Se pare că pînă şi criticul literar (cititor profesionist) începe să-şi piardă răbdarea şi să prefere volumele subţirele sau de dimensiuni măcar rezonabile, în pas cu grăbita lume de azi, atrasă de posibilitatea informării rapide prin mijloace alternative (audiobook ş.a.). Însă cărţile de valoare nu mizează, de regulă, pe arta seducţiei facile şi nu obţin imediat un succes de proporţii. Să ne amintim că a fost o vreme cînd scriitorii cultivau deliberat obscuritatea, ambiguitatea provocatoare, spre a nu da satisfacţie burghezului modest şi stupid, consumator de literatură proastă. Baudelaire vorbea chiar despre nobleţea de a nu fi înţeles, şi de aici pornind, ştim cu toţii, începe să se configureze ambiţiosul ideal estetic al modernităţii. Atunci, cum se explică oare firavul ecou al romanului semnat de Caius Dobrescu? Să fie în cauză efectiv lipsa de valoare a textului ori formula greoaie, artificială, […]