Antonio PATRAŞ

Din 2008, de cînd scandalizase lumea culturală autohtonă cu incendiarul opIluziile literaturii române, Eugen Negrici n-a ieşit la rampă decît ocazional, cu prilejul reeditării unor studii mai vechi despre care a crezut, probabil, că vor avea parte de o receptare vioaie şi curajoasă, liberă de prejudecăţi, pe măsura îndrăznelilor lui teoretice, de stil şi metodă critică. Dar n-a fost aşa. Cărţile domniei sale n-au mai …

Nu prea mulţi cronicari s-au încumetat să scrie despre Hotel Universal (Polirom, 2012), romanul de debut al Simonei Sora, nominalizat de altfel la toate premiile importante pentru anul trecut. Dar asta nu trebuie să ne mire, fiindcă în cazul de faţă avem de-a face cu o carte neobişnuită, dificilă, greu de rezumat în cîteva paragrafe, o carte elaborată meticulos, în ani de zile (vezi …

Nu prea mulţi cronicari s-au încumetat să scrie despre Hotel Universal (Polirom, 2012), romanul de debut al Simonei Sora, nominalizat de altfel la toate premiile importante pentru anul trecut. Dar asta nu trebuie să ne mire, fiindcă în cazul de faţă avem de-a face cu o carte neobişnuită, dificilă, greu de rezumat în cîteva paragrafe, o carte elaborată meticulos, în ani de zile (vezi …

Ambiţia de a fi luat în serios ca romancier l-a determinat pe Lovinescu să se dezică de vechea „metodă“ a „momentelor discontinui“, întrebuinţată anterior „dintr-un imperativ temperamental“: „Prin nu ştiu ce schimbare de mecanism creator – afirmă criticul-romancier –, am scris Bălăuca fără nici o întrerupere, de la pagina 1 la pagina 550 a manuscrisului, printr-o creştere organică de care mă credeam pînă …

Într-o scrisoare din 28 iulie 1934, dată la care abia isprăvise Mite, primul roman din ciclul eminescian, Lovinescu mărturisea: „Pornit la 9 iulie, romanul meu şi-a isprăvit traiectoria azi 28 [...]. E un record. [...] Are un început viu, de-a dreptul din miezul lucrurilor, şi un sfîrşit pregnant, adevărat sfîrşit, nu aşa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat …

Trebuie să recunoaştem odată, fără ipocrizie, că pasiunea cea mai puternică de care s-au lăsat dominaţi pînă şi cei mai „morali“ dintre critici e de natură politică; presupune, adică, asumarea unui rol oarecare în spaţiul public, în societate, iar această pasiune are ca resort ambiţia individuală şi, implicit, voinţa aprigă de putere. Toţi criticii noştri importanţi au făcut politică, dacă nu la modul militant, înregimentîndu-se …

Observ că, de la o vreme încoace, mulți dintre cronicarii zilelor noastre țin morțiș să se raporteze la literatură „rațional“, fără sentimente, numai prin intermediul conceptelor, într-o manieră pragmatic-utilitaristă, sancționînd alternativa estetizantă, subiectiv-emoțională, „impresionistă“. De partea autorilor educați la școala esteticului înclină însă balanța, ca de obicei, Daniel Cristea-Enache, criticul care a reușit performanța de a scrie comprehensiv, cu un gust sigur și cu …

La sfîrşitul lunii trecute, Eugen Negrici a împlinit 70 de ani. O vîrstă frumoasă, orice s-ar spune, la care nu au avut norocul să ajungă, de pildă, nici Lovinescu, nici Călinescu, dar la care un Neagu Djuvara pornea prin deşert, pe cămilă, la vînătoare de lei şi de plăceri interzise, afirmîndu-se abia după aceea ca mare istoric şi scriitor de talent. El însuşi vînător pătimaş, …

Fără a fi originală, ideea de la care pleacă cea mai nouă carte semnată de Ioana Pârvulescu, și anume că literatura lui Caragiale s-a inspirat masiv din gazetărie, își găsește abia acum o fericită ilustrare estetică și documentară într-un elegant volum marca Humanitas, menit a reînvia, în foșnet de ziar, farmecul vieții de odinioară. Așa cum ne-a obișnuit, autoarea pornește și în demersul de …

Dacă meritul liricii prepașoptiste rezidă, am văzut, în descoperirea ex nihilo a unui limbaj frust al pasiunii, de tipul romanței/cîntecului de lume, abia de la 1830 încolo, adică odată cu „declanșarea pașoptismului“ (epocă a „poeziei“ prin excelență) se pot identifica și niște influențe concrete dinspre literaturile apusene. Astfel, pe lîngă „modelul Lamartine“ (cel mai productiv), Mihai Zamfir semnalează și o serie de influențe secundare, …

La momentul bilanţurilor, se pare că tot mai mulţi dintre criticii generaţiei ’60 se gîndesc să lase în urma lor, fiecare după propriile puteri, cîte o „istorie“ menită a da seama de dinamica fenomenului literar („de la origini pînă în prezent“) şi de soarta valorilor româneşti sub specie aeternitatis. Dintre toţi, doar Nicolae Manolescu a încercat, pînă acum, să concureze fără pic de complexe …

Premiat luna trecută de revista Sfera politicii pentru volumul Reinventarea ideologiei, un studiu inteligent şi provocator, care răstoarnă multe prejudecăţi, universitarul ieşean Daniel Şandru şi-a adunat, de curînd, într-o carte (Sub semnul paradoxului cotidian, Editura Institutul European, Iaşi 2010, prefaţă de Liviu Antonesei, ilustraţii de Doru Halip) mare parte din textele publicistice scrise în ultimii ani, cu intenţia mărturisită de a pune în dialog discursul …

De ani buni nu s-a mai scris nimic semnificativ despre Nichita Stănescu, poetul care a dominat scena literară postbelică timp de cel puţin trei decenii, de la moartea lui Labiş pînă la sfîrşitul regimului comunist şi chiar şi după aceea, în pofida revizuirilor est-etice şi a repetatelor tentative de reconfigurare a canonului estetic. Dar nici Dimov, nici Mircea Ivănescu ori Gellu Naum, poeţii propuşi …

După ani buni petrecuţi în bibliotecile din ţară şi din străinătate, sub atenta îndrumare a Ioanei Bot şi a lui Laurent Jenny, renumitul profesor genevez, Ligia Tudurachi şi-a finalizat studiul consacrat romanelor lovinesciene cu care a obţinut de curînd, la universitatea clujeană, titlul de doctor în ştiinţe umaniste, distins pe bună dreptate cu distincţia summa cum laude. Nu spun vorbă mare afirmînd că lucrarea Cuvintele …

E lucru știut că mai toți criticii noștri „profesioniști“ au încercat să scuze mereu, invocînd principiul autonomiei esteticului, comportamentul versatil, duplicitatea scriitorului romån („Una vorbim și alta fumăm“, zicea poetul de la Mărțișor), în genere foarte talentat, dar nu de puține ori completamente lipsit de caracter sau măcar adaptabil, în stare oricînd să compună, chiar cu aceeași mînă, atît capodopere, cît și delațiuni ordinare. …

Cu volumele publicate înainte de 1989 (în ordine cronologică: Drumul egal al fiecărei zile – roman, 1975; Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă – povestiri, 1979; Dimineaţă pierdută – roman, 1984; Vară-primăvară – povestiri, 1989), Gabriela Adameşteanu părea să-şi fi dat întreaga măsură a talentului său extraordinar, de prozator înnăscut, capabil să plăsmuiască personaje vii, memorabile, şi să construiască o naraţiune captivantă la culme …

Manuscrisele nu ard, mărturisea Mihail Bulgakov cîndva, într-un context în care adevărul trebuia îngropat în sertare, la adăpost de ochiul cenzorului şi de mîna cea lungă a poliţiei politice. Cu această profesiune de credinţă se va fi mîngîiat şi Dinu Pillat – şi nu a greşit, avînd în vedere că acum, exact la 50 de ani de la …

Fericit e scriitorul care a văzut idei, fără a fi nevoit să îndure împovărătoarele servituţi ale meseriei, tortura îndoielilor, mizeria lipsei de sens şi de inspiraţie. Spre deosebire de confraţii mai puţin norocoşi, un asemenea „clarvăzător“ trăieşte într-o stare de perpetuă febrilitate şi beatitudine, convins fiind că are de transmis umanităţii ceva de maximă importanţă.   Nichita Danilov, …

A apărut un nou volum, Minunea timpului trăit (Humanitas, 2010), al treilea din seria tulburătorului epistolar al familiei Pillat, după Biruinţa unei iubiri (corespondenţa dintre Dinu şi Nelli Pillat) şi Sufletul nu cunoaşte distanţele (culegere dedicată integral Piei Pillat). Opul adună la un loc epistolele Monicăi şi ale Ştefanei (Lily) Velisar-Teodoreanu către Pia Pillat, pe care prefaţatorul ediţiei, Horia-Roman …

N-am scris niciodată pînă acum despre cărţile lui Alexandru Paleologu, deşi intenţionasem cîndva să-mi dau doctoratul cu o teză despre viaţa şi opera acestui eseist de autentică fibră montaigneană, arbitru al eleganţei în toate cele şi „ambasador al golanilor“ în lumea civilizată, într-un moment de cumpănă al istoriei noastre. N-a fost să fie. Spre norocul meu, zic, gîndindu-mă …