TÎNĂR, CAUT POLITICĂ. Ţara milioanelor de fraieri

  • Recomandă articolul
Am fost zilele astea prin Vama Veche. Ştiţi, sătucul ăla cu iz de revoluţie culturală şi de realitate de capitalism românesc sălbatic. Cu ocazia asta, am experimentat răbdarea infinită, religia zen şi abţinerea de la comentarii. Am constatat că, în România, autocenzura e necesară dacă vrei să nu te transformi fie într-un criminal în serie, fie într-un pacient al vreunui spital de nebuni. Ce se abţineau părinţii noştri, săracii, prin anii dictaturii comuniste, dar să vedeţi ce ne mai abţinem noi, acum, să nu luăm la bătaie, justiţiar, cîte un mitocan care îţi parchează maşina la gura cortului sau să nu executăm vreo familie de mîrlani – pe toţi, tată, mamă, soacră, copii – care lasă în urma ei un munte de gunoaie. Existau zvonuri cum că se oprise măcelul architectural al Vămii, cum că nimeni nu va mai avea voie să toarne betoane sau să depăşească, în construcţie, un etaj. Aiurea! Două noi… măgăoaie din beton, un viitor hotel de trei stele şi încă nişte vile vor fi gata, probabil, pînă în septembrie. Marea realizare a societăţii civile, în ceea ce priveşte Vama Veche, rămîn, pînă la urmă, umbreluţele de stuf. Totuşi, ce n-a rezolvat societatea civilă s-ar părea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.