Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Scrisoare deschisă
- 14-08-2008
- Nr. 436
-
H.-R. Patapievici
- ÎN DEZBATERE
- 2 Comentarii
Domnului Nicolae Văcăroiu Preşedinte al Senatului României Stimate Domnule Preşedinte, În interesul informării corecte a cetăţenilor şi a dumneavoastră personal, răspundem unor afirmaţii făcute de domnul Andrei Alexandru, purtător de cuvînt al Preşedintelui Senatului României, în intervenţia sa telefonică la postul Realitatea TV, în data de 8 august 2008. Motivînd pentru telespectatori necesitatea „anchetării“ de către Parlament a activităţii Institutului Cultural Român, domnul Andrei Alexandru susţine că „în cazul ICR-ului este o mare lipsă a legii şsic!ţ, care a fost constatată de-abia acum“. Contrar a ceea ce lasă de înţeles afirmaţia domnului Alexandru, Institutul Cultural Român funcţionează pe baza unei legi precise, şi anume Legea nr. 356/2003. La rîndul ei, Curtea de Conturi a României a desfăşurat la Institutul Cultural Român un control de aproape cinci luni, în perioada 27 septembrie 2007-31 ianuarie 2008. Acţiunea a fost realizată în temeiul prevederilor legale din domeniul finanţelor publice şi s-a soldat cu analize şi decizii ale Curţii de Conturi, care, departe de a conţine imputări şi constatări de „fraude“, face o serie de recomandări privind adoptarea de către ICR a unui număr de măsuri (printre care elaborarea unui set de proceduri contabile, organizarea şi refacerea operaţiunilor de inventariere a elementelor […]
Draga domnule Horia Roman Patapievici,
eu, spre deosebire de acest domn Andrei Alexandru, am o problemă de cu totul alt fel cu instituţia pe care o conduceţi. Respectaţi prea mult legile de funcţionare şi nu acceptaţi nici o modificare a lor. Asta ne-a făcut să ne chinuim luni în şir cu revista „Stare de urgenţă” de la Chişinău. De fapt, ştiţi exact despre ce e vorba, pentru că mi-aţi răspuns, foarte riguros, la o scrisoare prin care vă solicitam înfiinţarea unei noi sesiuni de depunere a unor proiecte pentru publicaţii de limbă română în Basarabia…
Nu ştiu cine e acest Andrei Alexandru, un individ lipsit de cea mai mică legătură cu realitatea, care face politică pentru (sau sub) cineva (care-i stă în gît, dacă nu cumva şi în creier) – eu am o problemă de cu totul altă natură, cum spuneam mai sus, total opusă celei ridicate de A.A, lucrurile nu pot fi făcute bine în raport cu idioţeniile de legi date de „ei”… de nişte A.A. – am făcut, eu împreună cu Dudu Crudu şi alţi prieteni, eforturi mari ca să putem să facem ceea ce trebuia făcut de multă vreme în Basarabia… o revistă culturală dedicată total realităţilor Basarabiei de azi, o revistă neprelucrată lingvistic şi spiritual de la MAE Bucureşti, o revistă,,, pînă la urmă… adevărată. Din pricina legilor votate de acest A.A. şi de alţii ca el, revista poate fi finanţată de ICR abia de la anul…
În condiţiile în care alte instituţii româneşti fac abuzuri prelunginte asupra culturii noastre (eu unul aş prefera termenul valahe, anume ca să nu mă las prins de făcătura „românismului”) – şi aici oricine poate verifica poveştile „managerilor dansatori” de la AFCN: http://hyperliteratura.reea.net/?tag=afcn – noi ne-am pus toată speranţa în instituţia dumneavoastră. Cred că sînteţi unul dintre oamenii care ştiu cîtă nevoie, după atîtea intervenţii ale securităţilor de toate felurile, au „rumînii” (prefer valahii, am mai spus) de acolo de adevăr spus în graiul lor…
Sper să nu vă deranjeze cele spuse de mine şi să înţelegeţi exact care mi-e păsul…
Attendez là, mais vous êtes en plein délirium, c’est H-R Patapievici qui publie une lettre ouverte dans vos colonnes ? Alors que c’est lui qui a des comptes à rendre ? Mais vous délirez, ces inversions de sens volontaires et malhonnêtes donnent dans les confusion décrite par Orwel.
Décidément, on ne peut pas critiquer les intellectuels dans les journaux dit intellectuels. Encore faudrait-il dire d’imposteur, car sans ces journaux et cette censure par sélection personne ne pourrait considérer ces gens comme des intellectuels. Comment dans un pays d’ancienne culture comme la Roumanie des personnages aussi médiocres que H.-P. Patapievici ou encore Plesu, ont pu devenir des vedettes se prenant pour des autorités intellectuelles. Vraiment il y a des questions à se poser.
Les lettres ouvertes ne sont pas les outils des gens les plus insérés dans le système mais des outsiders. C’est une manipulation et une preuve d’inconséquence intellectuelle incroyable, de plus faire profiter de tous les moyens à Patapievici pour répondre pour son irresponsabilité et le clientélisme qui règne à l’ICR montre aussi qu’il n’existe pas chez vous de liberté de pensée. A quand des voix non concordantes. Quand allez vous dire „Oui, Patapievici se sert du service public, de son argent pour entretenir tous ces amis intellectuels, pour leur assurer des traductions d’ouvrages. Oui, il s’agit d’un système d’impostures où ce qui est important c’est de faire croire que l’on est un intellectuel alors qu’en réalité, c’est l’argent de la population vivant en Roumanie qui paye ces montage. Oui, Les bouquins à l’eau de rose de Cartarescu sont traduits aux frais de la princesse, Oui Plesu est traduit en français pour plus de 23.000€ seulement pour faire croire qu’il connu en France, alors que sans financement personne ne l’aurait traduit. Oui Avramescu est financé par l’ICR pour sa traduction aux USA. Oui Tismaneanu feint de ne pas le savoir et ment une fois de plus, en faisant passer le candidat PDL pour un intellectuel qu’il n’est pas. Dites une fois pour toute : oui cette exposition new yorkaise est d’un kitsch absolument hallucinant tout droit sorti d’un supermarché, qui ne vaut pas deux sous. Oui tous ces bardes éduqués dans l’esprit d’allégeance au prince, font de leurs compliments un investissement économique, ils en attendent un retour avec intérêt. D’ailleurs on reproduit ce modèle dans des endroits comme le NEC.
Voilà ce que pourrait être une lettre ouverte, mais une lettre ouverte ce n’est sûrement pas de donner la parole a quelqu’un qui possède tous les moyens médiatiques de se faire entendre, quelqu’un aussi indigent sur le plan de ses spéculations intellectuelles, d’une qualité absolument médiocre. Si vous faisiez passer un Patapievici ou un plesu devant un jury international, les jurys se demanderaient s’il ne s’agit d’une blague, et si vous ne le savez pas c’est bien que vous vous êtes pris à croire en vos propre illusions.