Romantism şi infrastructură

Paul Cornea Originile romantismului românesc. Spiritul public, mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840 Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 624 p.   Mai este oare actual efortul de a decanta ce este valabil şi ce trebuie abandonat sau reformulat – ca viciat ştiinţific, în urma pulsaţiilor sau a constrîngerilor ideologice – din cuprinsul lucrărilor de erudiţie istorică produse în timpul comunismului? E de crezut că, pe măsură ce anii au trecut, fără ca tentativele de acest fel să treacă din faza spasmodică în cea sistematică, unii dintre pasionaţii subiectului au dezertat, în timp ce prezumtivii neofiţi înţeleg tot mai greu miza chestiunii. Printre cei rămaşi, există cîţiva convinşi că operaţiunea în cauză este mult uşurată atunci cînd are ca obiect texte în corpul cărora premisele teoretice, liber asumate şi adînc interiorizate, deţin o pondere mare în raport cu adeziunea declarativă şi superficială. Subsemnatul se numără printre ei. Cred deci că, în măsura în care au dezvoltat consecvent opţiuni individuale, încercările locale de a interpreta teme istorice din perspectivă marxistă pot fi analizate, retrospectiv, la fel ca toate celelalte demersuri de aceeaşi natură, lansate, de-a lungul secolului trecut, în universităţile occidentale sau aiurea. Mult mai dificil e să trecem printr-o grilă critică […]