Eseistica pianistului Andrei Vieru

Angrenaţi în fel de fel de nimicuri la care participăm trup şi suflet – se mai poate spune aşa ceva, atunci cînd computerul a devenit inima şi mintea noastră? –, neglijăm, ignorăm, eludăm sau cum vrei să-i spunem – dacă a mai rămas ceva neimportant pe lumea asta! – realmente importante evenimente culturale sau doar sentimentale, de mare interes şi, de ce nu, substanţă emoţională. Nu încercăm să sensibilizăm lumea din preajmă, mult prea ocupată cu polemici sterile şi războaie virile, vrem doar să atragem atenţia asupra unui muzician şi a operei lui. Doar atît, nici mai mult, dar nici mai puţin. Este vorba de Andrei Vieru, care, credibil sau nu, întîmplător sau mai puţin, pe 7 august a împlinit 50 de ani. Un „La mulţi ani!“ călduros, chiar şi post festum cu urările de bine şi succese de rigoare.   Un pianist român ieşit din mantaua paternă a regretatului mare muzician, compozitor şi pedagog, dar şi distins intelectual, care a fost Anatol Vieru. Elev al lui Dan Grigore la Conservatorul din Bucureşti, Andrei Vieru beneficieză de studii şi stagii de perfecţionare la Salzburg (cu Carlo Zecchi) şi la Moscova (cu Lev Naumov), concertînd, nu foarte des, şi pe podiumurile […]