O emisiune care nu a mai avut loc

Au trecut zece ani de la dispariţia neaşteptată a lui Iosif Sava. Era o prezenţă. Umplea spaţiul cu alura lui masivă de urs carpatin, cu vocea lui pătrunzătoare, dar şi cu un anume energetism, bucurie de a trăi. Care azi începe să lipsească sau chiar e pe cale de dispariţie. A fost un om căruia i-a plăcut muzica. Mai sînt şi alţii. A fost un om căruia i-a plăcut să împărtăşească şi altora din această minune numită muzică. Poate mai sînt şi alţii. A fost un animator muzical-cultural care chiar a respirat prin toţi porii marea artă. Greu de găsit exemplare din aceeaşi clasă. Trăia muzica, „implicat emoţional“, cum spun anglo-saxonii, fără reţineri şi rezerve, fără „fiţe“ – cum ne exprimăm mai nou în jargonul de modă şi mai nouă –, cu o anume inocenţă netrucată. I-a fost dat să trăiască şi în comunism şi în capitalism. Nu ne alegem noi epoca în care vrem să trăim, ea ne alege pe noi. S-a descurcat cum a putut, păstrînd mai mereu ceva şi pentru sine. Greu de judecat oamenii şi trecutul lor, aşa, la iuţeală, cînd detaliile se pierd şi nuanţele devin o pastă groasă şi nedefinită. Nu este nici locul […]