Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Prezentul continuu
- 04-09-2008
- Nr. 439
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 2 Comentarii
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu încep să resimt tot mai acut dezinteresul societăţii româneşti faţă de propriul trecut ca pe o gravă criză de identitate naţională, cu repercusiuni evidente asupra vieţii publice de la noi. Dacă e adevărat că „somnul raţiunii naşte monştri“, la fel de adevărat este că somnolenţa memoriei face din identitate o formă fără fond, o simplă etichetă lipsită de aderenţă. E suficient să privim în jurul nostru ca să ne convingem că lumea noastră mică, şi de dată foarte recentă, trăieşte cu ochii aţintiţi exclusiv asupra prezentului, ignorîndu-şi cu desăvîrşire valorile şi părînd să nu se întrebe decît arareori „încotro?“. Prizonieri în efemeritatea clipei de faţă, nu prea ne interesează nici de unde venim şi nici încotro mergem. De fapt, ceea ce pare să ne lipsească este memoria. Cînd un individ îşi pierde memoria, se pierde pe sine, îşi pierde rădăcinile, devine incapabil să se mai raporteze la un punct fix al propriei sale existenţe. Cînd o societate întreagă nu dă doi bani pe memoria ei, ne aflăm în plină patologie socială şi nu ştiu dacă e suficient să condamnăm comunismul sau Puterea (culoarea politică e prea puţin importantă) pentru a ne vindeca […]
„… vina e undeva în noi, înscrisă adînc în codul nostru genetic.”
Dupa Samuel Huntington, Lawrence E. Harrison si multi altii cultura este factorul central in explicarea comportamentului social, politic si economic al oamenilor si nu genetica. Dar, probabil, v-ati exprimat metaforic. Pe de alta parte, daca asta ne poate consola, identitatea nationala americana este si ea in pericol.
S. Huntington: „America este, evident, o societate multietnica si multirasiala. Daca ea devine si o societate multiculturala, lipsindu-i o cultura centrala, ce anume o va mai mentine unita? Raspunsul standard este ca americanii sint uniti prin angajamentul lor fata de principiile politice incluse in Declaratia de Independenta, Constitutie si alte documente, adesea referite sub numele de Credoul American: libertate, egalitate, individualism, democratie, domnia legii, intreprinderea privata. Cei mai multi americani adera la aceste valori. Acele valori sint, totusi, produsul culturii originare unificatoare si daca acea cultura dispare, poate un set abstract de principii politice sa tina aceasta societate unita? Experienta altor societati care au fost unite doar pe baza unor principii politice, cum ar fi Uniunea Sovietica si Yugoslavia, nu este incurajatoare.
Problema pentru americani este daca noi vom reinnoi si intari cultura care, istoric, ne-a definit ca natiune sau daca aceasta tara va fi dezbinata si fracturata de catre cei hotariti sa submineze si sa distruga cultura crestina, protestanta, engleza care a fost sursa bogatiei si puterii noastre nationale si a marilor principii de libertate, egalitate si democratie care au transformat aceasta tara in speranta multor oameni din intreaga lume. Aceasta este sfidarea cu care ne confruntam in primii ani ai secolului 21.”
Acum… daca, asa cum ne clarifica Huntington, identitatea nationala a americanilor este data de mostenirea europeana, limba engleza, religia crestina si valorile protestante care au condus la afirmarea principiilor de libertate, egalitate, individualism, democratie, domnie a legii, intreprindere privata, principii generatoare de coeziune si unitate prin angajamentul americanilor fata de acestea, ar fi interesant de identificat care sint principiile fata de care romanii se simt angajati pentru a intelege ce anume ii tine uniti si care sint elementele cheie ale culturii care le-a generat.
Odata clarificate detaliile astea, s-ar putea intrezari ceea ce ar trebui facut in continuare pentru ameliorarea starii natiunii. Sigur, daca ar exista un interes in sensul asta din partea elitei… 🙂
NU LIPSESTE INTERESUL PENTRU TRECUT.ESTE O DERUTA IN MODUL CUESTE EVOCAT ASTAZI. RADICALISMUL, MANIHEISMUL NU AJUTA INTELEGEREA