EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. Limbajul fără perdea spulberă cortina scrupulului artistic

Ca şi cum nu ne-ar potopi destul auzul la fiece colţ de stradă, limbajul fără perdea a trecut rampa şi tinde să monopolizeze comunicarea scenică. S-a instaurat o modă a lexicului argotic, pus în evidenţă mai ales prin indicaţii de regie care impun actorilor să uzeze de cel mai rudimentar vocabular anatomic. Orice transmitere de sentiment sau de opinie se asezonează cu picanterii lexicale din vecinătatea înjurăturilor. Introducerea de zece ori într-o frază a referinţelor în stil de maidan la organele sexuale, masculine sau muiereşti, a devenit procedeu, fie că se joacă o piesă tradusă, fie că se interpretează un text original. „Originalitatea“ căutată cu asemenea mijloace e discutabilă. Mai curînd ar fi o probă de sterilitate a imaginaţiei, un mod facil de a căuta „efecte“ cu preţ de matineu. Ai zice că se recurge la mojicie din lenea minţii, dar nu e regulă. Am întîlnit spectacole chiar cu pretenţii de metafizică, sucombate în mlaştina mitocăniei verbale. Mi se pare de pomină reprezentarea aceea plasată într-o sală de necropsie, avînd trei sau patru protagonişti, masculi de contrabandă, care exibau înaintea partenerului semi-siderat un falus amărît de mucava cu intenţia de a obţine terapia cine ştie căror inhibiţii. Se dădeau grozavi, […]