TÎNĂR, CAUT POLITICA. Respect pentru cei morţi, nimic pentru cei vii

Oare prin ce minune a sorţii doi generali care au ordonat să se tragă în manifestanţi, la Timişoara, în 1989, se află acum după gratii? Tare mă tem că are legătură cu o altă „minune“, prin care autorul singurului furt de revoluţie din istoria României, Ion Iliescu, se plimbă nestingherit prin Cişmigiu, emiţînd lecţii de socialism sălbatic sau de capitalism moderat, după caz. Dacă aceeaşi Justiţie poate să condamne doi indivizi care au strigat „Foc!“, dar nu-l poate condamna pe un altul care a mulţumit televizat unei hoarde de vandali şi de ucigaşi (printre care s-au amestecat şi băieţii de la Secu…) pentru înecarea în sînge a unei manifestaţii paşnice, atunci nu are rost să ne bucurăm prea tare. Scoaterea de sub urmărire penală a lui Iliescu, în legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990, nu face decît să confirme un singur lucru: clasa politică a devenit mai intangibilă decît Armata, SRI-ul şi Mafia la un loc. Bine, clasa politică este o parte din Mafie… Astfel, gestul Justiţiei este o nouă garanţie, pentru actuali – dar şi foşti – demnitari, că nimeni, niciodată, nu se va atinge de ei. Ar putea Băsescu, acum, să mai fure de zece ori flota, […]