Scumpi la tărîţe şi ieftini la făină
- 06-11-2008
- Nr. 448
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 3 Comentarii
La ediţia din acest an a Tîrgului de Carte de la Frankfurt – copleşitoare prin anvergură –, am avut din nou prilejul să constat că, dacă vrei să fii luat în seamă pe o piaţă de carte unde evoluează actori cu tradiţie şi cu forţă financiară considerabilă, trebuie nu numai să ştii să îţi prezinţi marfa, ci să ai şi mijloacele – tehnice şi, implicit, financiare – pentru ca produsul tău să fie remarcat şi rîvnit. Desigur, e nevoie de ceva mai mult decît de bune intenţii pentru ca acest lucru să devină realitate: e nevoie de consecvenţă, de experienţă, de contacte personale, de pragmatism, de credibilitate şi, nu în ultimul rînd, de bani. De foarte mulţi bani. Promovarea culturii naţionale nu este nici un moft, la care am putea renunţa, şi nu ar trebui să fie percepută nici ca un lux (inutil) pe care nu ni-l putem permite. Să le reamintim oare politicienilor de toate culorile, care fac şi desfac iţele politicii dîmboviţene, că, deşi au impresia că prezenţa lor pe scena politică sau pe ecranele televizoarelor îi face atotputernici şi (eventual) nemuritori, nu sînt decît, vorba poetului, „muşti de-o zi pe-o lume mică“…? Cîţi dintre contemporanii noştri îşi […]
Nicaieri in lume, nici in statele cu democratii consolidate, cultura nu se autofinanteaza 100%. In Polonia, ca sa dau doar un exemplu, Centrul Cartii – finantat de la buget – are ca misiune promovarea literaturii poloneze. Ce face cu banii primiti de la buget? Finanteaza traducerile din operele scriitorilor polonezi. La rindul lui, Institutul Cultural Polonez primeste bani de la Ministerul de Externe din Polonia pentru a face cunoscuta arta si literatura poloneza in tarile in care este reprezentat. Cit despre lungul nasului pe care ar trebui sa ni-l cunoastem, marturisesc ca nu inteleg ce vreti sa spuneti cu asta – credeti ca sintem mai slabi sau mai neinteresanti sau mai… cum? Eu v-as spune ca, daca noi nu ne respectam pe noi insine, e absurd sa le cerem altora sa ne respecte.
Nu statul trebuie sa finanteze cultura ci cultura, daca este de calitate, se autofinanteaza ea. Daca nu reuseste, atunci mai bine sa nu existe!
Oricum RO a stat mult mai bine decat Rep. Moldova. Trebuie sau se cuvine macar sa ne cunoastem lungul nasului!
Dvs. fiti fericita ca ati ajuns la Frankfurt pe banii statului. Cei de la Frankfurt daca vor sa ajunga la Bacuresti trebuie sa bage mana in buzunar si sa plateasca!
Draga doamna Musat, atzi vazut la Frankfurt cumva un stand maretz al lui Goethe Institut? Nu? Pai daca nu l-atzi vazut, fiind anihilat pur si simplu de marile edituri germane, cele care pot trai din banii facutzi cinstit din vânzarea de carte, mediii etc., ce legatura are taierea bugetului ICR, cu prezentza cartzii românesti la Târg?!! Credetzi cumva ca pe CITITORII nemtzi îi intereseaza Clientzii lu’ Tanti Varvara sau teza de doctorat a d-lui A. Plesu? Traducerile astea croite la comanda?!! Baiul nostru este ca exista f. putzina literatura româna palatabila nu numai cititorului occidental, ci si mult umilitului cititor român, obligat sa consume traducerile mai mult sau mai putzin bune/rele din literaturile care se bazeaza pe un numar considerabili de autori buni, penetratzi în universalitate prin capacitatea lor proprie si-a unor editori dedicatzi si calificatzi, nu prin stipendii si subventzii de gasca si Stat (de fapt la noi nici Statul nu mai este altceva decât o manifestare de gasca, de gang: pleac-ai nostri, vin ai nostri, ejusdem farinae, târg electoral sau târg de carte, noi nu suntem aptzi decât de-un bâlci… dar caruselul nu se-nvarte chiar destul de repede ca sa nu distingem aceleasi undine batrâioare, dormindu-si pe sei somnul cataleptic!) si nici prin reclama ragusit/ fâsâita a a unor megafoane batrâne si-a unor trâmbitze strident/enervante (oferta de solduri de Târgul Mosilor), mai tinere… dar cu tot atâta putere de seductzie pentru cititor ca si Femeia-Cu-Barba, sau Omul-Maimutza pentru tzâncii dusi de muici la primblare prin Curtea Minunilor! Parerea mea este ca un buget redus poate îi va trezi pe cei de la ICR sa-si mai recalculeze investitziile în Gang-Art si în preumblari de turnatori securisti prin lumea mare – banii paraduitzi pâna acum neaducând românilor si României mai nimic, ecoul fiind mai slab decât zumzetul unui tzantzar famelic/anofelic, tzinut trei zile pe pervazul dinspre Sud, sub un borcanas… Este de fapt cam singurul lucru pentru care pot sa-l felicit pe Tariceanu de când este seful guvernului: economisirea unor milioane bune de euro! Si l-as sfatui, daca nu stie ce sa faca cu banii astia, sa bage economiile cu ICR-ul în dotarea mai acatarii a câtorva gradinitze: pepinierele din care, peste decenii, vor iesi politicieni seriosi si intelectuali lipsitzi de ifose…