Curajul de a fi un om liber
- 04-12-2008
- Nr. 452
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 27 Comentarii
Să recunoaştem: în ultima vreme nu ne-a fost dat să vedem prea multe gesturi de reală demnitate. Într-o ţară în care spiritul critic este privit cu mefienţă şi taxat drept atitudine resentimentară, iar intelectualii publici aflaţi în proximitatea Palatului Cotroceni îşi plîng de milă, considerîndu-se persecutaţi pentru „curajul“ de a fi mereu de acord cu preşedintele statului, refuzul lui Vasile Paraschiv de a primi decoraţia oferită de Traian Băsescu are efectul unui duş rece. Numit de Vladimir Tismăneanu, într-un articol publicat în Cotidianul în 2006, „eroul autentic al luptei anticomuniste din România“, Vasile Paraschiv a fost unul dintre puţinii români care, înainte de 1989, a avut curajul să protesteze împotriva partidului comunist şi împotriva preşedintelui de atunci, Nicolae Ceauşescu. Un simplu muncitor, care a aderat la partidul comunist, la 18 ani, iar la 40 de ani a renunţat la carnetul de membru de partid, pentru ca doar trei ani mai tîrziu, în 1971, să fie primul român care a propus înfiinţarea sindicatelor libere în România comunistă, Vasile Paraschiv a fost şi a rămas un om liber, în pofida tuturor suferinţelor îndurate (vezi interviul luat de Ovidiu Şimonca şi publicat în Observator cultural nr. 411 din 21 februarie a.c.). Luni seară, […]
Daca e vorba de alegeri, desi am scris de mai multe ori ca trebuie participat, imi pare rau: nu am reusit sa merg. M-am uitat pe lista candidatilor si, dupa ce am muncit cu google cateva zile incercand sa le descopar meritele si calitatile, am considerat ca nu pot vota pe nimeni. Sa zicem ca e un esec personal; nu mai pot avea incredere in nimeni si am nevoie sa vad serioase dovezi de profesionalism si de onestitate inainte de a opta pentru cineva. Dupa 20 de ani de libertate (asa se spune? asa se socoteste?) primul meu instinct e sa nu mai am incredere, iar al doilea sa ma gandesc cui foloseste manevra respectiva (indiferent care manevra). Nu stiu daca voi mai vota vreodata in alegerile romanesti si nu stiu daca voi mai urmari evolutiile din viata politica romaneasca.
Ori de cate ori vad cate un gest decent, un act plin de moralitate sau de verticalitate, ceva contrastand cu cabaretul politic curent, mi se pare ca nu e totul pierdut, ca despre asta ar fi trebuit sa fie vorba. Probabil a si fost, candva, pentru cateva zile, prin ianuarie 1990, before the shit hit the fan (referinta asta e din Vonnegut, chiar nu sarjez impotriva nimanui). Si mai mult inca, pentru ca nu mai imi place ce vad in spatiul cultural – am renuntat sa mai colaborez la periodicele culturale. Indecenta globalizata imi impune sa ma retrag. Imi e greu sa-mi asez textele in pagina alaturi de texte care servesc unor combinatii a caror tesatura imi scapa.
Daca Balin Feri e un nume real, imi cer scuze pentru interventia precedenta. Cu toate acestea, consider prima postare cel putin neinspirata, iar precizarile ulterioare mai mult decat binevenite.
Domnule Suceava, mă bucură faptul că aţi reuşit să depăşiţi faza jignirilor inutile, aşa se poate discuta.
Aşadar: raţionamentul mesajului meu nu a fost cel bănuit de dumneavoatră, nu de alta dar eu personal nu consider că domnul Vasile Paraschiv ar fi un necunoscut şi nu-i neg meritele, nu spun nici măcar că nu este ceva admirabil în a renunţa la orice fel de participare la politica românească, mai ales că în anii de după revoluţie termenul de politician a devenit în mintea majorităţii ( mă refer acum la oamenii de rând) un sinonim pentru desemnarea unor persoane lipsite de scrupule, lipsite de o scară a valorilor bazată pe moralitate şi bun simţ. Să fac o eventuală comparaţie între Mutu şi domnul Paraschiv îmi este imposibil, aşa că nici nu încerc, ceea ce se cuvine însă a fi observat este că vorbind despre Mutu cu cineva din ţara asta probabil nu va trebui să-i explicăm cine-i, pe când în cazul domnului Paraschiv lucrurile nu stau aşa. Vina, dacă este să atribuim vre-o vină cuiva pe tema asta, aparţine celor care fac o mediatizare mult mai intensă unor fotbalişti, manelişti, afacerişti sau unor dive, decât unui om de cultură sau unui luptător pentru drepturile omului. Gestul acesta se explica prin interesul arătat de popor care a ajuns atât de dezamăgit de tot ce înseamnă conducere încât prefera să asculte ultimele relatări despre misterioasa dispariţie a Elodiei. Dezamăgirea asta vine ca urmare a scăderii continue a nivelului de trai, a corupţiei omniprezente, a taxelor tot mai numeroase şi mai consistente, a preţurilor care cresc continuu pe când salariile, în cel mai bun caz, stagnează. Participarea la vot într-un procentaj extrem de mic confirmă dezamăgirea despre care vă vorbeam, dacă aveţi ocazia să vorbiţi cu câteva persoane care nu s-au dus la vot întrebaţi-i despre motivele pentru care nu şi-au exercitat acest drept (sau nu şi-au onorat obligaţia civică), astfel veţi primi raspunsuri asemănatoare cu cele auzite de mine, unii mi-au zis că nu considera a fi un gest necesar sau util să mergă şi să voteze din zeci de „prăpădiţi” pe cel care pare mai de treabă deoarece imediat ce va avea ocazia va dovedi că a fost cea mai proastă alegere posibilă, alţii mi-a raspuns că ei nu cunosc persoanele de pe liste şi alegeau înainte după mentalităţi, lucru devenit absolut inutil dacă luăm în considerare migrarea în masă de la un partid la altul, de la o atitudine şi mentalitate la alta, nu de alta dar asta dovedeşte lipsa oricărei principii şi confirmă odată în plus căutarea intereselor proprii. Având în vedere situaţia descrisă de mine, bănuiesc că este de la sine înţeles că poporul vede un gest politic şi în manifestările de genul refuzului domnului Paraschiv, mai ales că în ciuda tuturor nemulţumirilor poporul continuă să respecte preşedintele chiar dacă nu respectă sau admiră omul Băsescu, respectă primul ministru chiar dacă nu respectă omul Tăriceanu şi continuă să respecte Parlamentul României chiar dacă nu are nici un respect faţă de oamenii aleşi cândva să-i reprezinte. Privind astfel problema, este firesc ca gestul domnului Paraschiv, în prag electoral să fi căpătat mai degrabă nuanţă de joc politic (mai ales că distincţia acordată anterior nu o refuzase) prin care se urmăresc interesele unor persoane sau grupuri şi nu ca o revoltă faţă de omul Băsescu.
Ţin să precizez că toate cele enunţate de mine reprezintă numai opinia mea şi nu pretind că aş vorbi în numele vreunul grup de vreun fel.
Aşa că domnule Suceava, vă dau dreptate în ceea ce priveşte afirmaţia că „celebritatea nu este o categorie etică” cu menţiunea că „celebrităţile” acestei ţări într-o proporţie covârşitoare a demonstrat că etica nu este pentru cei care beneficiază de imunitate parlamentară sau de celebritate şi-n concluzie omul de rând vede înainte de toate o dezamăgire potenţială în fiecare „celebritate”.
Foarte pe scurt: Trăim în ţara în care cel care fură o pâine- pentru a nu-i murii copii de foame- sfârşeşte după gratii, cel care fură miliarde devine parlamentar sau devine protejat de politicieni. Cel care are ocazia şi îşi deschide gura pentru a rosti adevăruri deranjante, acela ori va fi înlăturat frumos (ia-ţi şi tu partea şi taci) ori va sfârşi acolo de unde nu i se aude gura. Domnul Paraschiv în care categorie se încadrează rămâne de văzut, eu însă sunt în prag de a nu crede nici ceea ce văd. 🙂
no, ati vazut ca se poate?! intru totul de acord cu ce spuneti ACUM. eh, o fi folosit si schimbul asta de comentarii la ceva.
In mesajul lui Balin Feri de la care a pornit toata aceasta discutie, rationamentul a fost urmatorul: intrucat Vasile Paraschiv n-ar fi cunoscut, gestul lui a fost doar o fronda inutila. Asadar, faptul de a fi celebru (ceea ce este necuantificabil!) devine o conditie necesara asumarii unei pozitii etice cu o valoare sociala \”utila\”. De exemplu, daca Adrian Mutu (care e celebru) ar refuza Steaua Romaniei, ar fi intr-adevar o mare scofala, pentru ca gestul vine de la un om cunoscut.
Rationamentul acesta mi se pare absurd si deranjeaza pentru ca nu cred ca trebuie sa te cunoasca toti chelnerii patriei pentru a face gesturi pline de demnitate. In plus, cred ca sunt oameni (putini, vreo trei sau patru in toata Romania) care nu pot fi judecati \”in trecere\”, cu lejeritate, expediati in footnote – pentru ca prin ceea ce au facut in trecut au insemnat si inseamna enorm in plan moral. Faptul ca ei renunta la mascarada politica actuala – e o lectie de natura morala. Fireste ca retragerea voluntara din spatiul politic nu aduce celebritate, dar inseamna ceva, inseamna enorm.
Să înţeleg aşadar că toţi cei care îşi scriu numele, în cazul în care se întâmplă să nu fie români se consideră că se ascund în spatele unui pseudonim?
Ori să înţeleg că mai există şi după atâta amar de vreme români atât de români încât le este imposibil de conceput să fie cineva de altă naţionalitate în ţara asta?
Până la urmă stimate domn care eşti observator din mulţime, s-ar părea că marea masă a cetăţenilor acestei ţări chiar şi în culmea delirului etilic pomenit de dumneavostră păstrează mai multă luciditate decât dumneavoastră într-o clipă de maximă inspiraţie.
De ce spun asta? Deoarece în 1989 eu aveam 17 ani, am făcut revoluţia realmente în stradă pentru că nu era limită de vârstă pentru participare, în schimb, din câte ştiu securiştii nu erau recrutaţi din rândul elevilor de clasa a 11-a. Aici s-ar putea să greşesc pentru că nu cunosc nimic din organigrama securităţii, poate sunteţi bun să-mi spuneţi dumneavoastră cum se prezintă adevărul.
Tot pe dumneavoastră vă întreb stimate observator din mulţime: prin ce refuz eu drepturile domnului Paraschiv sau ale oricui? Prin faptul că nu sunt dispus să aplaud ori prin faptul că-mi permit să condamn un gest care îmi displace? Din câte ştiu eu nu am emis nici un mandat prin care să limitez drepturile cuiva, aşa că domnul meu, poţi liniştit să ocupi poziţie alături de domnul Suceava şi să înfiinţaţi o organizaţie ce să militeze pentru confuzia dreptului la cuvânt cu limitarea drepturilor cuiva. Sunt totuşi nevoit să va dau dreptate într-o afirmaţie: nu a dispărut comunismul în urmă cu 19 ani, dovada este tocmai existenţa dumneavostră, dar mai ales atitudinea: ceilalţi au dreptul la cuvânt sau la opinie atâta timp cât aprobă, dacă îşi permit o părere contrară atunci săriţi cu afirmaţii gratuite cum ar fi catalogarea drept securist al cuiva sau acuzaţia cum că prin exprimarea unei opinii refuza altcuiva un drept.
În privinţa evoluţiei culturale… v-aş fi recunoscător dacă nu aţi încerca să vorbiţi de evoluţia mea culturală atâta timp cât nu numai că nu ştiţi nimic despre mine dar nu sunteţi capabil nici măcar să înţelegeţi adevăratul sens al unor cuvinte elementare cum ar fi : liberatate, drept, opinie.
Puteţi şi dumneavostra să mă caracterizaţi şi să mă catalogaţi de acum încolo, aţi reuşit deja performanţa de a deveni o persoană pe care s-o consider ignorabilă datorită superficialităţii în gândire, în ciuda profunzimii în exprimare.
Cu parere de rau, dar tocmai de libertatea de exprimare, asa „simpluta” cum vi se pare, profitam si eu si d-voastra si altii, postînd aici comentarii si interpelîndu-i pe cei cu care nu suntem de acord !
Dar sa o facem respectîndu-ne ca persoane, domnule Bogdan Suceava. E poate cel mai greu într-o lume libera, chiar si între intelectuali.
Domnule Suceava, ce faceti dumneavoastra acum e zgomot de fond. Nu admiram verbalizarea ideii de libertate, ci libertatea de a avea o alta parere si de a o putea verbaliza. Sinteti intr-atit de mesmerizat de propriile idei, incit nici nu le mai auziti bine pe ale altora.
Opriti-va aici, deja ati aratat de puteti.
Stimate domn, eu mi-am formulat părerea şi atât, asta v-am explicat respectuos şi în postarea ulterioară, asta v-o repet şi acum. Sunt însă conştient că mă ocup acum de o inutilitate, motivul evident al acestei afirmaţii este certitudinea pe care am căpătat-o în urma comentariilor dumneavostră că vă este imposibil ori de înţeles ori de acceptat că sunt egalul dumneavostră în drepturi.
În privinţa respectului …afirmaţi că îmi arătaţi respectul pe care îl merit, aşa că nu-mi rămâne decât să va mulţumesc. Eu spre diferenţă de dumneavostră nu mă consider a fi cel anume trimis să stabilească cine cât respect merită aşa că acord rspect fiecăruia fără să pretind pentru asta nişte merite deosebite. Dacă aş proceda asemeni dumneavostră stimate domn Suceava, teamă mi-e că nu a-ţi avea cu ce vă mândrii deoarece nu este un merit deosebit să aibe cineva vederi înguste şi mentalitate dictatorială. Însă de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, aşa că nu vă cer nici eu, ceea ce am avut de spus am spus deja, dacă nu vă place luaţi toate măsurile legale( astfel veţi ajunge să consultaţi măcar Constituţia).
Vă promit de acum că nu vă mai răspund la nici un comentariu, prefer schimbul de replici cu oameni de la care pot învăţa ceva nu cu cei care îmi dovedesc la tot pasul că nu relizează în care ţară trăiesc şi în care secol. La mai mare, domnule.
Felicitari Doamna Carmen Musat,
trebuie ca va simtiti bine iesind din tarcul politicului corect si intrind in agora oamenilor liberi si curajosi
NU ? Vedeti DVS , libertatea este de doua feluri: una intrinseca cum o are DOMNUL VASILE PARASCHIV – si-mi ridic palaria in fata DINSULUI – si alta extrinseca „s-a dat liber de la comanduirea pietii”” putem scrie ce vrem din spatele unei parole.
Ce vreau sa spun, scurt, fiindca scrisele mele nu sunt acceptate in romania lui iliescu, basescu si patapievici este ca UN OM CU LIBERTATE INTRINSECA nu poate fi judecat de un internaut cu parola …s.a.m.d. ….
Feri Baci,
Dupa 19 ani de discreta democratie ai avut timp sa-ti rodezi gingiile in principii si drepturi. Cum ar putea un anti-comunist sa se indigne cand un fost disident ii da peste nas unui fost comunist (actual aparator al lichelismului rosu)? N-ar putea. Apoi, invocarea argumentului ignorantei tine de noaptea totalitara. Un intelectual grijuliu nu comite astfel de greseli. Spui ca Vasile Paraschiv a urmarit, prin gestul sau, sa ajunga cunoscut. Se intelege de aici ca nu auzisesi de persoana in cauza. Prin acuzele, nesustinute decat de, eventual, un delir etilic, ca dl Paraschiv ar face jocul PSD ori al PNL, denota ca tii sa dai cu orice pret o explicatie. Daca are caracter politic, cu atat mai grea. Deci nu ce-a sustinut dl Paraschiv ar constitui motivatia refuzului, ci bajbaielile cu care vii dumneata la tejghea, o persoana care nici nu auzise de Vasile Paraschiv. Si mai vrei drept la opinie, la indignare, la exprimare. Iar regimul comunist a apus acum 19 ani tot asa cum a disparut prostia din capul unui fost securist anevoie reciclat. Dl Suceava a fost bland. Nu e vorba de drepturile dumitale aici, ci de cele ale dlui Paraschiv, caruia vad cu i le refuzi. Cat despre sinonimia fortata intre patrie si conducator, a se slabire, caci le-am servit de pe vremea Cizmarului. Oricum, de notat evolutia culturala: intr-adevar, Nobelul e un premiu.
Intai de toate, nu cred ca „Balin Feri” e un nume real si nu vad de ce ar trebui sa folosesc adresarea de politete catre un pseudonim (sau un IP de computer, daca tot veni vorba). Confirm ca am citit de mai mult de doua ori postarea cu pricina (care incepe cu adresarea politicoasa „mare scofala”, venita din partea cuiva despre care nu se stie sa-si fi riscat niciodata nimic, cel mult sa i se raceasca lent cafeaua cat depunde un posting aici). [In partea asta am raspuns Corinei Schwartz, care admira verbalizarea ideii de libertate si dezvaluie o cultura devastatoare in domeniul sloganurilor.]
Cat despre respect, draga Feri, te tratez cum meriti. Minimalizarea unei contributii de o viata a unui om arata de parca ar fi un ordin pe marea unitate. Nu stiu daca esti incazarmat, conteaza ceea ce exprimi (si oare gandesti tu asta? sau ti se spune ce sa faci?). Ca ai intrebat pe cei din jur e irelevant: ai luat un esantion reprezentativ al populatiei Romaniei, cu varstele intre 18 si 99 de ani? Sau esantionul respectiv se compune din matusa Matilda, care in timp ce pregatea zacusca a opinat ca nu-si mai aminteste cine e Vasile Paraschiv? De aici si pana la postare nu a mai fost decat un pas.
PS Vezi ca ‘vreun’ se scrie legat. Sau esti un membru al Academiei care vrea sa schimbe ortografia curenta si demareaza procesul pe acest forum?
Domnule Suceava, ceea ce am scris eu este un punct de vedere şi indiferent că vă place sau nu, nu aveţi dreptul să mă catalogaţi ca fiind ieşit din subterana patriei şi nici în vre-un alt fel. Asta dacă vreţi ca cineva să considere că principiile amintite şi verticalitatea vă caracterizează. Dacă nu ştiaţi încă, ţin să vă înştiinţez că trăim într-o ţară democratică în care există dreptul la opinie şi eu, ca cetăţean al acestei ţări am dreptul să-mi etalez „ignoranţa” oriunde vreau, chiar şi pe acest forum, atâta timp cât comentariul meu a fost acceptat de moderatori.
În privinţa ignoranţei, poate nu ar strica să citiţi fiecare comentariu al cuiva de două ori înainte de a vă lansa în catalogări şi caracterizări, nu de alta dar după cum NU aţi observat eu nu afirmasem că nu ştiu cine-i domnul Vasile Paraschiv ci că este necunoscut poporului. Am făcut această afirmaţie după ce am întrebat persoanele din preajma mea, oameni obişnuiţi şi nici măcar unul dintre cei întrebaţi nu ştia cine-i sau care îi sunt meritele. Aşa că înainte de a vorbi de ignoranţa mea, întrebaţi şi dumneavoastră pe cineva din popor.
Schimbaţi placa şi alte asemenea… Tot ce pot să vă rog este să învăţaţi să trataţi cu respect fiecare om, indiferent din ce mediu provine, din ce subterane iasă, dar mai ales indiferent că vă sunteţi de acord sau nu cu punctul său de vedere. Altfel spus, contestaţi spusele oricui doriţi, dar nu contestaţi omul sau dreptul la opinie.
Nu stiu daca ati remarcat, sloganul ‘Observatorului Cultural’ este ‘Spiritul critic in actiune’. Interventia dumneavoastra este paradoxala: pe de o parte admirati gestul domnului Paraschiv de a spune NU, pe de alta parte nu acordati aceeasi libertate celor care nu sint de acord cu atitudinea domniei sale. Sa insinuati ca domnul Balin Feri ar fi securist si sa-l tutuiti, doar pentru ca nu are aceeasi parere, nu spune prea multe in favoarea dumneavoastra.
In cele din urma, domnul Vasile Paraschiv a luptat tocmai pentru libertatea de a avea o alta parere si de a o putea verbaliza.
Daca nu iti amintesti cine e Vasile Paraschiv, incearca sa-ti etalezi ignoranta in alte locuri decat pe forumul acesta (de exemplu intr-un bar, sau langa bancile unde se joaca table in Cismigiu). Iar daca incerci sa-i minimalizezi prezenta publica (probabil faci si tu ce ai primit ordin), afla ca pur si simplu nu merge. Poti transmite chestia asta si pe ordine ierarhica, daca e cazul. Si raporteaza-le ca bibliografia poate fi regasita aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Vasile_Paraschiv
Cat despre prostia cu „uitarea iubirii fata de patrie”, mai schimbati si voi placa. Cea mai mare dovada de iubire fata de patrie e sa dai dovada de consistenta fata de propriile principii si de verticalitate morala in toate situatiile, fie cand esti in mizerie, fie cand te afli in fata onorurilor.
Felicitari, Carmen Musat!
Mare scofală. Un domn oarecare, necunoscut poporului ( întrebaţi oamenii de pe stradă, vedeţi dacă găsiţi măcar din 1000 unul care să ştie cine-i sau care i-au fost meritele) refuză o distincţie deoarece …bla-bla. Aşa ajunge cunoscut. Atrage atenţia . E de apreciat? Pentru ce? Că se lansează într-o serie de acuze şi presupuneri nefondate? În fond şi la urma urmei, bunul simţ ar fi trebuit să-i dicteze ca ceea ce avea de împărţit cu omul Băsescu să nu fie o palmă peste obrazul unei instituţii a statului cum este preşedinţia. Refuzând distincţia şi-a dovedit doar ignoranţa, nimic altceva. Cum ar fi fost să refuze cineva – de exemplu- un premiu Nobel pe motiv că nu-i place persoana care îi înmânează distincţia?
Domnul Paraschiv, având în vedere faptul că nu a refuzat precedenta medalie primită tot din mâna preşedintelui Băsescu, a demonstrat că-i PSD-ist ori PNL-ist şi că în prag de alegeri aceştia ajunseseră să apeleze la astfel de tertipuri jalnice.
Ceva de admirat aici? Dacă avea ceva împotriva lui Băsescu, ori dacă avea ceva de spus poporului îi stătea la dispoziţie toată presa românească ,toate radiourile şi televiziunile, el a ales însă calea aceasta fără să-i pese de imaginea ţării ori a preşedinţiei. Aşa că, permiteţi-mi să nu admir un astfel de gest, nu cred că ura faţă de regimul comunist apus în urmă cu aproape 19 ani poate fi o scuză pentru uitarea iubirii faţă de patrie şi nu cred nici că poate cineva să susţină că-şi iubeşte ţara sau poporul atâta timp cât nu respectă preşedintele ales de popor sau cât timp nu-i pasă de compromiterea imaginii ţării.
Subscriu, pana la ultimul cuvant, la editorialul duvs. Ceea ce a fost Constantin Parvulescu pentru Ceausescu, a fost Vasile Paraschiv pentru Traian Basescu. Aplauzele adresate presedintelui mi-au amintit de aplauzele congresisitilor adresate lui Ceausescu. (Am vazut filmul Congresului al XII-lea in Arhiva TVR).
Astia sunt intelectualii nostri. Traian Ungureanu este speta cea mai dezgustatoare!
Intru totul de acord
Se pare ca d-l Nicolae Paraschiv a refuzat distincţia „Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler”, oferita de presedinte pe 1 Decembrie, 2008. Este un gest de revolta? Dumnealui inca mai lupta impotriva comunismului…ba nu – impotriva comunistilor. Nicolae Paraschiv suna a … Moromete!
Excelent editorial, felicitari! Vasile Paraschiv ne arata tuturor o oglinda in care ne vedem urati. Oportunismul, ticalosia si supravietuirea cu orice pret, ca semn al solutiei strict individuale, raman constantele comportamentului nostru.
O, Doamne, de-ar fi mai multi ca Vasile Paraschiv!
„Decoratia vine din partea statului roman, nu a unui presedinte oarecare.” Ati putea da definitia concreta a partii decizionale a „statului”? Nu inseamna asta oare ca decoratia putea fi acordata (si, negresit, acceptabila) si de Ion Iliescu? La rigoarea teoretica, Nicolae Ceausescu insusi. Ei ne-au lovit, ei ne mangaie si ne decoreaza. Domnul Paraschiv a motivat extrem de articulat de ce refuza: condamnarea de parada a comunismului, absenta dialogului, promovarea elementelor securiste, perpetuarea circului dosarial. De parca intre jalnicia presedintelui si cea a statului ar exista vreun clivaj. Din pacate.
exemplar gest, excelent editorial.
atitudinea lui Vasile Paraschiv nu poate fi trecuta sub tacere, indiferent de simpatii sau preferinte.
oamenii cu adevarat liberi sunt putini, foarte putini,
in Romania, ca si aiurea.
Desi nu foarte adecvata (mai precis, putin exagerata) motivatia domnului Vasile Paraschiv, gestul mi s-a parut foarte curajos, dar si necesar, cu atat mai mult cu cat dumnealui avea/are niste procese pe rol, inclusiv cu institutia prezidentiala. In plus, cineva trebuie sa mai spuna, din cand in cand macar, NU domnului presedinte, pentru a-l trezi din sinele-i, oricum exacerbat.
Concluzie: totusi, parca nu toti suntem de cumparat in Romania, nu?
n-as interpreta ca un gest de \”reala demnitate\” fronda d-lui Paraschiv. Mai curind e vorba de \”indrazneala\”, de \”curaj\”, asa cum a avut si pe vremea cind era atita lipsa.
Cu toate acestea, gestul domniei sale are o anumita inadecvare. In definitiv, era decorat tocmai pentru curajul sau de atunci, iar decoratia era o reconoastere a meritelor sale. Presedintele a avut totusi prezenta de spirit – si chiar dreptate – in replica pe care i-a dat-o. (decoratia vine din partea statului roman, nu a unui presedinte oarecare)
D-nul Paraschiv putea sa refuze in termeni mai decenti.
Bun, acestea sunt fapte (deja petrecute). Dar felul in care va construiti discursul pornind de la ele e absolut trist. Am citit si pe Hotnews articole cu un limbaj jalnic facind apologia gestului cu pricina. Nu afla nimeni de acolo nici macar pentru ce fusese decorat d-nul Paraschiv (asa cum e normal)
Pentru un ziar de cultura, pentru un editorial, sa stiti ca e trist. Aveti un dinte impotriva lui Basescu ? Nici mie nu-mi place prea mult, dar n-as lua ca pretext astfel de evenimente ca sa spun cuvinte mari si neacoperite.
Sa salutam, totusi, curajul de a spune catorva lucruri pe nume, macar si pe directia analizelor traian-ungurene. Sunteti o doamna de curaj, felicitari. Daca Observatorul ar fi ceva mai amplu si mai variat, daca ar atrage cateva nume ceva mai grele, mai polemice, n-ar fi greu sa ajunga o publicatie folositoare (cum nu sunt defel la noi).
acest editorial pune un mare&rotund punct pe I –
traim intr-o cultura lipsita grav de orice nuanta, in care galagia „emotionanta” sufoca orice incercare de dialog;
si paleologu spunea undeva ca sarbii au alt destin pentru ca, spre deosebire de noi, nu si-au pierdut niciodata demnitatea
hihaha tnkpnk!
Din mana cui va accepta sa primesca cei 300.000 euro? S-a dovedit las Paul Goma acceptand cetatenia de onoare a Timisoarei? Felicitari rezervate dlui.Vasile Paraschiv,rau sfatuit! Revizionismul sau sindicalist tinea de iluzia comunismului gresit aplicat,nicidecum de cea anti-comunista.Bolsevista,culpabilizarea colectiva care tasneste din subtextul procesului castigat,pune procesualitatea democratiei in criza.Dar,daca l-a „emotionat” pe dl.Tismaneanu…
Deocamdata,n-avem nici farama de curaj de a vorbi macar despre autenticitatea curajului dlui.Paul Goma