Ei ca ei, noi cu noi

Alegerile abia acum încep. N-a cîştigat nimeni sau au cîştigat toţi. Dar, repet ceea ce a spus mai devreme CTP-ul la televizor, mă bucur că, pentru prima oară de la înfiinţare, PRM-ul n-a mai intrat în Parlament. CVT pleacă să-şi scrie opera, aşa cum mărturisea cu ocazia interviului de la urne. Iar Gigi rămîne să-şi continue dictatura de palat şi de echipă, alături de veri şi de angajaţi. Foarte bine, bravo, iată, sîntem mai deştepţi decît credeam. E probabil că, la o prezenţă la urne de peste 50%, structura noului Parlament ar fi stat la fel, ca-ntr-un fractal: o majoritate de dreapta, scindată însă între un PNL exsanguu şi un PD-L amfibiu, plus veşnicul UDMR şi, respectiv, o minoritate majoră de stînga, PSD, cu personajele lui soioase, de la oameni de fotbal la fiica fostului nomenclaturist Paul Niculescu-Mizil. Nici un partid alternativ n-a mai reuşit să intre în Parlament, şi nu-i de mirare: PRM şi PNG se adresează ultimilor analfabeţi şi arhisecurişti care, după cum se vede, s-au împuţinat liniştitor. Dar nici unul dintre partidele mari n-a cîştigat, în ultimii patru, sau opt sau doisprezece ani, încrederea românilor – a pierdut-o sistematic. Acelaşi scenariu s-a repetat, fără greşeală: partidul cîştigător […]