„Mă interesează ceea ce ar fi putut fi sau chiar ceea ce ar fi trebuit să fie“

Autor prolific, Jan Koneffke (n. 1960, Darmstadt) este prezent pe piaţa de carte românească cu un singur titlu pînă acum: O iubire la Tibru, apărut la Humanitas, în 2007, în traducerea Norei Iuga. La vremea respectivă (nr. 385 – august 2007), Observator cultural a publicat o cronică semnată de Gabriela Adameşteanu şi intitulată cît se poate de nimerit: O lume fără adulţi. În interviul care urmează, Jan Koneffke vorbeşte despre literatură, despre naratorul-copil şi despre naratorul-adult, despre cum e să fii scriitor în Germania şi despre România şi relaţia sa cu România. Dintre scrierile lui Koneffke încă netraduse în româneşte, dar care ar merita să apară şi la noi, semnalez mai cu seamă două: Paul Schatz im Uhrenkasten (2000) şi Eine nie vergessene Geschichte (2008). Cronica apărută în Frankfurter Allgemeine Zeitung prezintă acest din urmă roman (cel mai recent al lui Koneffke) drept „o sagă pomerană cu trăsături autobiografice“: „Felul şi nivelul la care Jan Koneffke proiectează – în viziune pomerană – o panoramă a primei jumătăţi a secolului trecut – aceasta este marea, cea mai mare artă narativă“. Pînă la o eventuală traducere în româneşte, doar cunoscătorii de germană le pot aprecia.   C.C.: Aş vrea să încep cu […]