Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Să fie vorba doar despre ignoranţă? Premiul Opera Prima „Mihai Eminescu“ ignoră un debut important: Blank de Vlad Moldovan
Interviu cu Gellu DORIAN
- 15-01-2009
- Nr. 457
-
UN Cristian
- Actualitate
- 9 Comentarii
Valiza premiilor se deschide greu în literatură. Cînd vedem în CV-ul unui autor, spun CV pentru că dicţionarele apar greu, premii de genul: debut USR, Opera Prima „Mihai Eminescu“ sau Premiul Academiei, cota lui creşte în ochii noştri curioşi. Dar ce ascund aceste premii? Cum se fac nominalizările, cine le face, pe ce criterii, cît se „munceşte“ în spatele lor? Nu ne întrebăm prea des, nu-i aşa? Le luăm de bune şi de-a gata. Date fixe: pentru 2008, Premiul Opera Prima „Mihai Eminescu“ are un regulament prin care autorii sînt invitaţi să trimită două volume pe adresa concursului. Deşi volumul Blank are un tiraj epuizat (vezi site-ul CR) şi cel puţin unii dintre membrii juriului ştiu de carte, autorul – Vlad Moldovan – nu o trimite la concurs, neintrînd în selecţia de zece. Cazul, spre regretul general, s-a repetat anul trecut cu volumul lui Andrei Doboş. Neatenţie? Regulamentul e regulament. Vicii de procedură? (din anchetă reiese că nu toate cărţile s-au trimis prin plic, ci au ajuns pe altă cale la juriu). Lipsă de comunicare? Preferenţialitate? Despre aceste mici probleme, care nu afectează calitatea volumelor selectate sau valoarea premiului (dacă n-ar fi fost prestigios, nici n-am fi insistat), l-am întrebat […]
îţi pierzi vremea. ceea ce am spus am spus destul de clar. iar lumea şi-a cam dat seama care e schema. lui gellu dorian i se pot reproşa anumite lucruri în legătură cu premiul de la botoşani, precum şi juriului de acolo, dar cele „aduse la cunoştinţa publicului” de către tine sunt, în mare, nişte prostii răuvoitoare şi partizane.
…dezlegat, in sfarsit…
Va multumesc, UN_Cristian!
Nu stiam cine polueaza atmosfera, isi revarsa frustrarile, ura si invidia in mesaje incoerente, care se vor puneri la punct, judecati, verdicte.
Claudiu Komartin este, asadar, misteriosul „mr. kalm”…
Imaginati-va un inchipuit care dimineata da lectii de moralitate („fara moralitate nu insemnam nimic”) – Claudiu Komartin, poet (sic!), iar seara isi scuipa colegii, prietenii, profesorii pe diverse forumuri, sub identitatea „mr. kalm” (cu minuscula, va rog!).
Simpla, banala schizofrenie.
Se trateaza.
\”anchetatorul nostru a făcut tot acest circ fiindcă prietena lui nu a fost invitată la ceremoniile de la botoşani 🙂 ce simplu s-a rezolvat \”misterul\”.
Jos pălăria! în faţa unicului poet român care merită să poarte acest nume. Priceput la poezie, priceput la critică, la prietenie, dar şi la dezlegat mistere precum cel de pe care, cu subtilitatea-i caracteristică, tocmai a ridicat vălul. Cine altul ar fi putut vorbi, complet dezinteresat despre obiectivitate, dacă nu bardul CK (orice asemănare cu Calvin Klein e aberantă) cel care îşi trânteşte clopul metropolitan şi pleacă de la orice manifestare în care nu i se pomeneşte numele de cel puţin 832 de ori? Acest geniu neînţeles căruia premiile şi recunoaşterea publică trebuie să îi panseze rănile autoprovocate (nu e simplu să suferi de mania persecuţiei, de cultul personalităţii şi de răutate patologică). Chapeau, maître! Vă puteţi kalma acum, după ce ne-aţi arătat motivul precis al acestui circ. Cu atât mai mult cu cât şi Gellu Dorian a văzut cu câtă asumare l-aţi apărat în public.Colateral, desigur, aveţi prezenţa asigurată la următoarele ediţii. În rest, nimic putred în Danemarca, ca de obicei.
Daca nu au stiut de ceea ce se intampla la eveniment, cei nominalizati, noi muritorii de rand, de unde sa aflam despre acesta?
@mr. kalm, adica Claudiu Komartin
Comentarii, ca de fiecare data, suculente, dar fara acoperire. Punctual, ca sa nu plictisim>
1. Domnul Dorian sustine ca l-a inscris in concurs pe Florin Caragiu conform premierii de la Vinea. Cum Florin Caragiu recunoaste acum ca volumul din 2003 a existat, „vina” e a autorului. As fi vrut sa fie macar descalificat pentru acest fapt, Dar, vorbim despre Romania…
2. E foarte evident cum se face selectia. Ce nu intelege dl Komartin e ca favoritismele (un subiect foarte interesant daca e sa studiem biografia unora dintre reprezentantii Romaniei in lume, mai ales dintre liderii noii generatii) sint evidente si intimplarea are rolul decisiv in a face ca o carte sa ajunga „acolo”. Era extrem de evident faptul ca o carte premiata de CR putea intra automat in preselectie daca:
a) organizatorii intrau putin pe site-uri (dl Dorian a facut acest pas abia dupa ce a aparut materialul, imputindu-mi chiar ca volumul ar fi aparut in 2007, revenind, ulterior cu scuzele de rigoare)
b) juriul putea nominaliza (a se citi declaratia lui Cristea Enache)
3. Viviana Musa are un volum publicat la 20 de ani. I-am dat exemplu domnului Komartin acest volum tocmai pentru a face o paralela cu declaratia lui Caragiu, care nu recunostea acel volum. Mi se pare elementar sa aducem argumente si sa comparam situatiile. Orice scriitor cu carti sub 200 ex poate emite acel argument.
4. Oana Ninu, ca si Diana Geacar(am dat doua exemple, dar cititi si ce spune invitatul Dan Coman), dupa cistigarea premiului, n-au mai primit invitatii. Pentru Florin Partene, laureatul la zi, nu s-a facut o invitatie, in schimb, atit de inversunatul domn Komartin este prezent. Ca peste tot. Despre ce vorbim si cine pe cine acuza? Favoritisme?
Si, ca supliment, as putea adauga comunicatul posteveniment, emis dinspre Botosani, cu lista invitatilor. Cred ca atunci dl Komartin ar putea recunoaste ca, la un asa eveniment, nu poti emite pentru presa un material in care spui ca au participat „Mircea martin si Caludiu Komartin”.
O reavointa gratuita si neargumentata. Acest material nu e un proces de intentie, e o stare de fapt. O „poveste” despre cum unii sint mai „egali in drepturi” decit altii si despre cum se tace cind lucrurile sint evidente. Cred ca e suficient de clar sa spun ca vorbim despre niste haine ale imparatilor, purtate cu sau fara calm.
1. florin caragiu mai publicase anterior o carte,deci nu ar fi trebuit să primească nominalizarea – gellu dorian susţine – şi am toate motivele să îl cred – că nu ştia despre această carte, despre care în nota biobibliografică de la finalul cărţii domnului caragiu nu se făcea referire. în plus, acea carte ar fi apărut la o editură fără circulaţie etc. deci această problemă e rezolvată, şi nu-l priveşte pe dorian, ci poate cel mult pe autor, care a trecut sub tăcere publicarea anterioară. oricum însă, el nu a primit premiul, aşa încât discuţia nu ştiu ce rost mai are.
2. vlad moldovan nu a fost nominalizat. or, regulamentul spune foarte clar că acei autori care doresc să intre în cărţi pentru premiul eminescu, trebuie să trimită cartea – ei sau editorul ei. vlad nu a făcut-o. ce mai e de discutat? de ce n-a trimis-o editorul, marea editură cartea românească, în vreme ce tzone cu vinea lui prăpădită a trimis cărţile aidei hancer şi ale celorlalţi? asta rămâne, după mine, o întrebare mai importantă decât procesul de intenţie făcut lui gellu dorian
3. viviana muşa a mai publicat o carte, cu isbn şi tot tacâmul, în adolescenţă. despre care se ştie mai mult decât despre volumul prim al domnului caragiu. deci problema e şi aici rezolvată
4. „nu aţi putut-o contacta, timp de trei ani, pentru a o invita pe Oana Cătălina Ninu” – iată cum ajungem la miezul cestiunii: anchetatorul nostru a făcut tot acest circ fiindcă prietena lui nu a fost invitată la ceremoniile de la botoşani 🙂 ce simplu s-a rezolvat „misterul”
Mariile domniilor voastre sunt intrigate ca junele Vladut Moldovan n-a fost luat in calculele premiilor de la botosani.Sigur musiu G.Dorian isi va repara cumva greseala.Chestiunea ar fi alta.Cand si cu ce ocaziune ii va oferi Uniunea Scriitorilor lui GDorian premiul pentru agramatism ?
Nu as fi de acord cu aprecierea ca in Romania nu exista scriitori adevarati. Numai daca amintim pe Radu Aldulescu, Razvan Radulescu, Petru Cimpoesu sau Razvan Petrescu – vedem ca exista autori realmente valorosi, interesanti si care se citesc cu placere. Mai sunt si altii, si doar lecturile mele recente m-au facut sa-i mentionez aici doar pe dansii. Apreciez in textele unui autor o contributie profunda, scrisa inteligent, bine asezata in pagina si atent elaborata. De acord ca exista un grad mare de „subiectivitate”, care ajunge sa incorporeze multa lipsa de onestitate intelectuala, dar nu cred ca aceasta situatie ii include pe TOTI scriitorii. In nici un caz. Sunt oameni care au evitat sa joace in piesa politicii autohtone, care nu sunt abonati la premii si nici nu se prind in hora mass mediei de tranzitie. Si nu pentru ca nu ar avea ce spune, ci din ratiuni etice: oamenii au bun simt. Asadar, critica dumneavoastra are substanta, dar nu as vedea-o aplicata intregii lumi literare.
Sper ca aceasta postare sa treaca de filtrul extrem de exigent al forumului ‘Observatorului cultural’, care saptamana trecuta mi-a ratacit o postare, desi nu continea nimic deranjant. Dati-mi voie sa atribui excesul de zel frigului bucurestean, care se stie ca interfereaza de secole cu jurnalistica si literatura autohtona.
Nici un premiu literar din România nu reflectă valoarea a ceea ce s-a premiat. Totul se întâmplă în culise, invocându-se subiectivismul. Aranjamentele, interesele de orice fel, ochii frumoşi, veleitarismul, banul — despre care se spune că ar fi ochiul dracului, dorinţa de funcţii şi obedienţa faţă de acestea, cumetriile literare, cum ar spune Paul Goma, şi câte altele, se numesc, în România, chipurile şmechereşte, subiectivism în artă. Asta e scuza tuturor nedreptăţilor. Nici nu-i de mirare că nimeni nu mai citeşte nimic. Atât scriitorul cât şi literatura sa au fost duse în derizoriu. Nimeni nu dă doi bani pe cărţile autorilor contemporani. Nici măcar scriitorii nu se mai citesc între ei, deoarece fiecare ştie despre sine şi despre celălalt că este un impostor.
În afara consistenţei sale materiale, dacă e cazul, nici un premiu din România nu înseamnă nimic. Vedeţi vreo fărâmă de respect faţă de valoarea vreunui premiat? Nu. De ce? Pentru că fiecare ştie că nu are ce respecta la celălalt. Lipseşte valoarea. Aţi fost atenţi la spusele \\\”poetului\\\” Gellu Dorian? Nu l-a putut invita, conform regulamentului, pe premiantul din anul precedent, în speţă, Florin Parfene, din lipsă de fonduri. În schimb, au existat suficienţi bani pentru a-şi invita, an de an, gaşca de impostori, începând cu Adrian Alui Gheorghe şi terminând cu Cassian Maria Spiridon. Dacă apare cineva cu adevărat valoros acela va fi înlăturat. De aceea, în România, nu vom avea niciodată un scriitor adevărat. Puţini, foarte puţini, îi numeri pe degete pe cei care pot confirma valoarea cu opera lor. Restul sunt \\\”mari\\\” pentru că au spus amicii că sunt mari, după criteriul: eu spun despre tine, tu spui despre mine, eu te premiez, tu mă premiezi. Adică totul se întâmplă, s-a întâmplat şi se va întâmpla româneşte. Adică literatura română, în sens valoric, există, dar lipseşte cu desăvârşire.