TÎNĂR, CAUT POLITICA. Două mii nouă ne place politica!…

În orice ţară normală, un partid care se comportă cum se comportă PSD ar ajunge sub pragul electoral. Ar fi normal, într-o ţară normală, ca un partid în care se dau asemenea lupte, nu doar pentru şefia lui, ci şi pentru tot felul de funcţii şi funcţişoare, în care iese preşedintele, zice una, şi după el se perindă toţi liderii din teritoriu şi zic altele, în care tot felul de comitete şi comisii caută cu lumînarea pe sub masă cîte un individ care măcar să aibă faţă, dacă nu jumate de creier, de ministru, ar fi normal, spuneam, ca un asemenea partid să pice liber în sondaje, amendat de judecata politică sănătoasă a cetăţenilor.   La noi nu e aşa. La noi, cu cît e mai telenovelistic partidul, cu cît conţine mai multe scandaluri în interior, cu cît există mai multe guri care nu ştie ce vorbeşte, cu atît mai apreciat e de către români. „Ai auzit, soro, ce-a făcut Geoană? I-a tras preşul de sub picioare lui Oprea! Fugi, ţaţo, d-aci, că nu te cred! Tu ai văzut ce-a zis Vanghelie? Să vezi, tu, că vine Dragnea ministru! Hai, lasă-mă, serios? Eee, păi dacă-ţi zic… şi să ştii că […]