Tristeţea nemuririi cibernetice
- 05-02-2009
- Nr. 460
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 8 Comentarii
Ficţionar român şi matematician american, Bogdan Suceavă este un explorator de spaţii mentale care evită fixarea într-o formulă. Lăsînd la o parte „istoriile“ scurte din Teama de amurg, Imperiul generalilor tîrzii şi Bunicul s-a întors la franceză, nu există prea multe similitudini între romane precum Sub semnul Orionului, Venea din timpul diez, Miruna. O poveste sau recent apărutul Vincent nemuritorul. Ele sînt totuşi înrudite prin gustul pentru turniruri speculative, prin rigoarea poetico-matematică a fanteziei, prin refuzul realismului social şi al confesiunii directe. Bogdan SUCEAVĂ, Vincent nemuritorul, Editura Curtea Veche, Colecţia „Un Roman“, Bucureşti, 2008, 192 p. Deşi, ca bun matematician, se arată preocupat de „axiomatica“ fantasmelor pe care le explorează, autorul rămîne fundamental scriitor. Ficţiunile sale nu sînt nişte ilustrări, oricît de incitante, ale propriilor teorii ştiinţifice (ca la Constantin Virgil Negoiţă), ci ecuaţii epice ale obsesiilor unei umanităţi în criză (ca la Ioan Petru Culianu). În plus, ele construiesc poveşti captivante, care-şi anexează domenii din afara mainstreamului: scenariile conspiraţionist-ezoterice, basmul folcloric, fantasy-ul, SF-ul. Eretic şi imaginativ cît cuprinde, autorul cuplează tradiţia epopeilor mitologice şi a romanţurilor medievale cu (anti)utopii tehnologice şi cognitive. Cea mai nouă apariţie editorială a sa, Vincent nemuritorul, cochetează cu antiutopia SF sau cyberpunk, […]
De acord cu analiza despre B. Suceava.
Insa justetea ei nu scuza (nici nu evacueaza) penibilul altor iesiri publice.
(Asteptam, in continuare, reflectia. Macar una… minimala. Pentru moment, avem doar logosul…”misto”, nu?)
\”inegale\” (v. a doua propozitie a comentariului precedent) sint prozele sale, bineinteles.
@oana: Bogdan Suceava nu e o „simpatie personala” a mea. Chiar daca inegale (comparatia cu Borges nu ma priveste!), le consider net superioare atitor mediocritati fara idei si care nu au nimic de spus in proza. Vincent… e o carte de citit si o poveste acuta, incitanta, fie ea sf sau ba.
In privinta „absolut nustiucumului” referitor la cronica despre piesa lui Daniel Banulescu, va invit sa recititi textul in arhiva Observatorului. Spun acolo destul de clar ca piesa nu prea are calitati scenice si e aproape nereprezentabila dar ca literatura pur si simplu (combinatie dramatizata de proza si poezie) e deosebit de spectaculoasa. dovada ca nu a fost pusa nici pina azi in scena, dar a fost „validata” de alte jurii si comisii cu care nu am avut chiar nimic de impartit.
Paul a pus miza eronat; Suceava nu merita nici pe departe atata atentie, chiar daca se straduieste de-o viata sa devina un soi de Borges… si nu e prima oara cand pune simpatiile personale inaintea rigorii minimale; oricum, ramane pe primul loc cronica aceea absolut jenanta la primul (si singurul) text de teatru al lui Banulescu; apropos, in ce stagiune a intrat?
@serpentes. e cea mai misto si mai devastatoare ironie pe care am citit-o la adresa mea. oricum, felicitari!
„Fictionar roman”, a trebuit sa asteptam anul de gratie 2009 pentru a ne delecta cu acest superb concept !
cronica pare scrisa de iulian baicus. e foarte bine legata si argumentata.
nu lipseste concluzia – chiar de mai multe ori.
totusi, textul mai putea fi putin dezvoltat; daca cronicarul nu s-ar fi grabit sa prinda dedlainul…
E chiar memorabil acest roman? din cronica nu s-ar zice…si daca e memorabil de ce nu este el insusi \”marea decolare literara\”? sa intelegem ca romanele anterioare, inclusiv Miruna…, sunt si ele niste exercitii, tot memorabile?