COSMOPOLIS. De ce să ne jucăm de-a gata?

0. La economie de de toate, economie de vorbe: 1. Spiritul timpului ne spune că jocurile sînt făcute? Puse cu mîna? Că am ajuns cam tîrziu, cînd din ospăţ rămăseseră doar oscioarele? Că acolo ne-a fost masul? Că nimic nu se mai poate schimba? Pesemne că am ieşit din natură. Om fi îmbătrînind prost de vreme ce, într-o lume imaginată de globoşorogi, nu mai avem nici scuza gerontocraţiei. 2. Criză ca anul ăsta, ca anul trecut şi ca anul viitor n-am mai prins, n-am mai fi prins-o! La sărăcie, noroc prost; la bogăţie, Lamborghinion. Cei fără de credit depind de datoriile făcute de cei care a(vea)u credit. 3. Că îmbătrînim în rele nu înseamnă că întinerim în bune. Că sîntem cinici nu înseamnă că sîntem realişti pe bune. De cum amuţim în faţa perspectivelor înspăimîntătoare, ni se face milă de noi ca de infanţii care-am fost odată. N-avem pe cine trage la răspundere, aşa că parc-am vrea să tragem în toţi. Cînd eram infanţi, era, probabil, invers.   4. Mai mult decît Babelul, dar mai puţin decît Altceva, piaţa e bîlciul lui Dumnezeu. Oamenii la fel de serioşi ca oglinzile lor post-mortem se orientează doar dezorientîndu-i pe ceilalţi în mrejele, […]