Cartea vieţii lui Valeriu Anania

„Era în vara lui 1941. Absolvisem Seminarul Central; destul de sărac, nu aveam nici o meserie, aşteptam toamna, să intru la Facultatea de Teologie cu o bursă oarecare. Inspirat de un articol al lui Arghezi publicat în revista Vremea, mă angajasem chelner la restaurantul jupînului Manole Şerbănescu – un local de clasa a doua, pe strada Vasile Lascăr – şi cîştigam bani buni, lucrînd cu şervetul, de la şapte seara pînă spre unu noaptea.“ Cu acest pasaj abrupt se deschid Memoriile lui Valeriu Anania: o carte spectaculoasă, în care aventura spiritual-ecleziastică se îmbină cu cea politică şi literară. Scriitor în viaţa civilă, actualul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este, la 88 de ani, o figură-cheie a ortodoxiei postbelice, martor privilegiat al dramelor istoriei noastre recente şi actor implicat în cîteva momente grave ale ei.   Valeriu ANANIA, Memorii, Editura Polirom, Iaşi, 2008, 696 p.   Dramaturgul (îndeosebi) şi prozatorul se numără, apoi, printre intelectualii de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române. El a rămas însă departe de statutul canonic, iar asupra omului bisericii planează suspiciuni de tot felul: legionar în tinereţe, „om de dreapta“ ambiţios, Anania s-ar fi numărat printre liderii „reeducării de la Aiud“ în 1960-1964, iar după […]