Alexandru Ciorănescu şi Insulele fericite

Generaţia intelectualilor dintre războaie, al căror strălucitor început de carieră a fost curmat de închisoarea şi de persecuţiile venite odată cu noul regim impus cu forţa armelor, în 1944, şi-a continuat cumva parcursul firesc prin cei cîţiva reprezentanţi care s-au putut salva în Occident. Unul dintre membrii marcanţi ai exilului românesc de după război, profesorul Alexandru Ciorănescu, a ajuns în Canare la sfîrşitul anilor ’40, la Universitatea din Tenerife, unde a ilustrat Catedra de Literatură franceză şi comparată. Aici şi-a trăit anii cei mai activi şi mai rodnici ai unei cariere extraordinare, care cuprinde publicaţii devenite clasice pe plan european, în domenii precum literatura comparată, filologia romanică, istoria şi literatura română, literaturile franceză, italiană şi spaniolă, ca şi o literatură proprie, publicată în română, franceză şi spaniolă, adică două volume de versuri, o piesă istorică, două romane şi un volum de nuvele, ca să nu mai vorbim de traducerile sale: din franceză în română, din italiană în franceză (Divina Commedia, reeditată acum cîţiva ani), din română în spaniolă etc. O parte însemnată a activităţii sale s-a îndreptat spre istoria şi cultura insulelor care l-au primit şi găzduit, oferindu-i o patrie temporară în locul celei rămase dincolo de Cortina de fier: […]