Primim la redacţie. Marele dicţionar de minimă rezistenţă

Sfîrşitul anului trecut a fost marcat de un eveniment ce se voia important în cultura română, anume lansarea, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, a Lexiconului critic şi documentar al pictorilor, sculptorilor şi desenatorilor din România secolelor XV-XX, semnat de Mircea Deac. Critica de specialitate a breslei artiştilor plastici nu a reacţionat la apariţia acestei lucrări. Păcat…, căci este un „instrument de lucru“ cu „greutate“ (cca 500 de pagini) şi cu „valoare“ (250 RON), ce se adresează atît publicului larg, cît şi cercetătorilor în domeniu, dorindu-se, conform titulaturii pompoase, un document de referinţă. Doresc să spun că, alcătuind această scrisoare deschisă, primul meu imbold a fost s-o intitulez Miza unei sedile puse în plus, nu în minus.   Domnul Mircea Deac, autorul acestui proiect ambiţios, personalitate culturală marcantă a „epocii de aur“, a crezut de cuviinţă că, la venerabila sa vîrstă, lipsa de informare şi de profesionalism poate fi trecută cu vederea şi chiar apreciată, omiţînd faptul că o asemenea lucrare presupune şi prezenţa unor colaboratori care sînt obligaţi să cerceteze temeinic sursele de informaţie, să utilizeze o bună limbă română, să ceară acceptul artistului publicat (ori a familiei) pentru a se asigura că datele sînt corecte şi complete. Domnule Deac, […]