FANTASY & SCIENCE FICTION. DCSF
- 16-04-2009
- Nr. 470 - 471
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 2 Comentarii
S-au împlinit, în martie, patru ani de cînd apare rubrica aceasta, săptămînă de săptămînă (cu foarte puţine excepţii), şi nu cred că am răspuns vreodată la întrebarea „de ce SF?“. Ce-i face pe oameni să se apropie de acest gen? De ce le place unora să citească astfel de cărţi, de ce le place să le scrie, să le editeze (iar aici mă refer strict la cei care editează cărţi din pasiune pentru gen, şi nu doar din raţiuni comerciale)? Dacă îi iei la întrebări pe fanii genului, ţi se va pomeni de Jules Verne şi H.G. Wells, de fasciculele CPSF din biblioteca (podul) casei sau, în cazul generaţiilor mai tinere, de Frank Herbert sau Isaac Asimov. Poate chiar de William Gibson, care a însemnat întîlnirea hotărîtoare pentru mine; fără Gibson aş fi rămas, probabil, un cititor ocazional de „literatură de anticipaţie“ sau, în orice caz, n-aş fi apucat-o pe drumul pe care am apucat în anii ’90. De ce SF? Pentru că este un loc al evadării, o posibilitate de fugă – sau explorare – care stîrneşte gena exploratorului din noi. În fiecare carte SF găseşti o lume întreagă de cercetat, de înţeles, iar dezvoltarea personajelor, a poveştii […]
Exista in viata Iubiri care nu pier,printre astea SF&F e primul loc alaturi de prima fata care s-a jucat cu inima mea,sefeu’ a ramas dar fata a plecat!
Neconditionat iubesc sefeul mai presus decit orice!
Totul strins intr-o singura suflare. Frumos spus.