COSMOPOLIS. Capi-demo

Adolescentină în vest, criza actuală e încă pueră în România. Indiferent de vîrstă, ea ne obligă să regîndim altfel conceptele centrale ale lumii noastre – da, globale. De la începutul mileniului şi pînă de curînd, lumea a fost globalizată negativ prin frica de terorism. Acest sentiment generic şi impus a fost, în ultimul an, înlocuit de neîncredere: neîncrederea investitorilor, a cumpărătorilor, a instituţiilor, a patronilor şi a statelor. Această stare de suspiciune generalizată face pieţele să tremure, economiile să se diminueze şi anxietatea să crească. După teroare – anxietate. Sîntem în primul moment al unei noi mitologii, care, foarte probabil, în momentul următor va înlocui anxietatea cu o nouă spaimă. Nu ar fi rău să fim atenţi la acest moment delicat, în care trecerea de la anxietatea crizei la o nouă, prelucrată spaimă, e încercată în diverse feluri, dintre care unele reiau spaime mai vechi. Între ele, argumentul de dreapta: că vor fi etatizate băncile, că autoritatea statului va limita progresiv libertăţile economiei de piaţă şi că posibilitatea reîntrupării fantomei comunismului nu e de ignorat; şi cel de stînga: că rearanjarea capitalului prin decimare (pentru fiecare îmbogăţit, zece noi sărăciţi) reprezintă un alt sîngeros capitol în istoria exploatării şi alienării […]