Poezia blocurilor
- 04-06-2009
- Nr. 477
-
Mihai COJOCARU
- Arte
- 2 Comentarii
De cîţiva ani, muzica uşoară românească de dinainte de Revoluţie îşi face din nou loc în conştiinţa publică: ziarele reeditează discuri Electrecord, iar posturile de radio private, cu tentă retro – precum Gold FM şi Romantic –, difuzează şlagăre vechi, în care recunoşti voci consacrate. Recuperarea se face după zece ani în care poporul român a lăsat prea puţine melodii demne de reţinut, pierzîndu-se în zgomotul de fond al spectacolelor gratuite şi al sutelor de trupe dispărute după o vară. Scuturarea de comunism a provocat un soi de jenă faţă de trecut şi respingerea nefiltrată a culturii populare adiacente. Paradoxal, nu generaţiile crescute cu această muzică o cultivă din nou, ci tinerii, aşa cum seria filmelor „Amintiri din Epoca de Aur“ propune perspectiva unor oameni care, în mare parte, nu au trăit vremurile pe care le evocă. Procesul de asimilare e plin de surprize, cu răsturnări de topuri şi cu întrebuinţări personale originale. Am fost de curînd la nunta unor prieteni, unde, printre tangouri, rock’n’roll, muzică pop şi lăutărească tradiţională, s-au strecurat şi nişte piese din anii 1960-1970. Cele mai gustate au fost de departe muzicile desuete, cu tentă politică. Aurelian Andreescu şi Mihaela Runceanu au rămas în umbra […]
Intr-adevar, subiectul este vast, demn de luat in serios si isi asteapta un studiu amanuntit. Daca ii dezlegi codurile, gasesti in muzica usoara romaneasca multe trasaturi si intelesuri ale epocii pe care o canta, unele poate mai subtile si mai greu de reperat cu mijloacele curente ale analizei politice si sociale.
ERATA: 1.”zece ani in care poporul roman a lasat” – a se citi: „zece ani in care popul romanesc a lasat”
2. „incolonarea desprinsa de intreaga societate” – a se citi: „incolonarea deprinsa de intreaga societate”
Foarte frumos! Pe cand o analiza asemanatoare a slagarelor din anii \’80? Se pot face multe interpretari legate de motivele pentru care regimul incuraja acel tip de compozitie: indemn spre auto-amagire a publicului, promovarea unor valori, paradoxal, mic-burgheze intr-un sistem declarat proletar, gustul pentru sonoritati cumintele si vetuste apartinand unei societati izolate… Se poate broda pe tema asta, nu crezi?