Un prozator la răscruce: Florin Lăzărescu
- 11-06-2009
- Nr. 478
-
Bianca BURŢA-CERNAT
- Literatură
- 11 Comentarii
Florin Lăzărescu a debutat acum nouă ani cu un volum de proză scurtă, Cuiburi de vîsc (Editura Outopos, Iaşi), care însă nu a circulat în afara unui cerc restrîns de cunoscuţi ai autorului. Reeditate în 2003 în format electronic la Editura Liternet, cu un titlu mult mai inspirat, Şase moduri de a-ţi aminti un cal sau şase povestiri, prozele de început ale lui Florin Lăzărescu şi-au continuat existenţa discretă, în underground, necomentate, menţionate doar protocolar în cronicile destinate volumelor ulterioare – poate chiar puse şi mai mult în umbră de acestea. Romanele Ce se ştie despre ursul panda (2003) şi Trimisul nostru special (2005) au atras atenţia asupra unui prozator dotat cu o anumită virtuozitate, capabil să acceseze şi registrul prozei ludice, ironice şi intertextuale, şi registrul „minimalist“, cotidianist, şi pe acela al unei proze fantasmatice, structurate de întortocheate scenarii metafizice. În aceste două romane însă, dincolo de sofisticarea narativă, esenţială este plăcerea de a povesti, pe care autorul nu şi-o reprimă nici un moment. O sumedenie de poveşti şi de „povestaşi“ se aglomerează aici; simplificînd, s-ar zice că romanul creşte de fapt din acumularea mai multor povestiri. Florin LĂZĂRESCU, Lampa cu căciulă. Povestiri, Editura Polirom, Colecţia „Ego Proză“, […]
Domnule George Pruteanu,
aveti perfecta dreptate!
Dar intr-o lume a reproducerii tipografice CORECTE…
Va atrag – cu respect – atentia ca, pe suport electronic, literele romanesti (in mod abuziv numite „diacritice”), cursivele, ghilimele si alte (in)semne tipografice nu pot fi restituite impecabil.
Nici intonatia, nici pauzele de respiratie…
In propozitia mea, dupa cuvintul „Cioran”, trebuie pastrata o pauza: accentuare a acestei prime parti.
Pauza pe care o poti marca prin litere aldine (imposibil de reprodus aici), o cratima, o virgula.
Eu am ales virgula.
Pe care dumneavoastra nu ati stiut sa o cititi adecvat.
Sau ati multpreacitit-o.
Stimate dle redactor din alte vremuri, aveti perfecta dreptate: pe vremuri se murea pentru o virgula. Probabil din cauza virgulei puse de dvs. intre subiect si predicat a murit Cioran. Citez:
Un Cioran, (sic!) si-ar fi dat viata pentru o virgula – stim bine.
Trebuia pus intre… ghilimele 🙂
(ma bucur ca aveti simtul umorului. Cu intirziere, este drept, dar mai bine mai tirziu decit niciodata.)
Imi cer scuze: am tastat gresit cuvintul Lampa. 🙂
@anca
Subscriu!
Sigur ca firesc ar fi fost sa se discute despre Lampa cu caciula…
este incredibil la ce discutii s-a ajuns pe acest forum. sincera sa fiu, noi, cititorii, nu suntem absolut deloc interesati de platitul politelor intre dvs, oameni ai Literelor. Pe noi ne intereseaza calitatea articolelor si forma lor decenta (si pot spune ca ambele sunt multumitoare, in Observator, cu cateva rezerve fata de anumite articole stangace). deci va rugam, din respect pt cititori, nu mai publicati aceste comentarii care nu au legatura cu schimbul de idei, menirea principala a oricarui forum. sunt obositoare si absolut irelevante
P.S. V-as ruga totusi sa indicati, cu trimitere directa la pagina, locurile din acea faimoasa ultima carte redactata de mine unde nu am pus ghilimelele corect. Ma tem ca s-ar putea sa gasiti destul de greu ghilimele in general, dar relectura chiar merita efortul. Atentie: daca nu veti gasi ghilimelele buclucase, va trebui sa va cereti scuze pentru dezinformarea cititorilor de pe acest forum. Pina atunci, ramin la parerea ca ar trebui sa comentati eventualele mele scapari de corectura, atitea cite sint, pe forumurile unde sint postate articole despre… acea carte. Sint sigura le cunoasteti. Sa vedeti acolo ghilimele puse gresit!
Stimata doamna \”redactor din alte vremuri\”,
de ce nu va exprimati frustrarile (pe care nu pot decit sa le regret) la modul public si direct, sub semnatura? Vad ca va place sa va exprimati indirect, din umbra. Stiti la ce ma refer. Cu toata consideratia pe care v-o port pentru calitatile dumneavoastra de critic, cercetator literar si redactor de carte, observ ca ati facut o fixatie suspecta in ceea ce ma priveste si, sincera sa fiu, nu va inteleg deloc \”mizele\” ce va mina in lupta. Sint de acord ca mi se intimpla uneori sa-mi mai si scape unele greseli, avind in vedere materia bruta uneori inimaginabil de neglijent culeasa a manuscriselor pe care le redactez si le corectez. Si asta desi stiti foarte bine, la experienta dvs, ca un redactor NU ar trebui, in mod normal, sa se ocupe si de corectura de litera. Din pacate, intrucit nu mai avem corectori angajati la editura, redactorul trebuie sa le faca pe amindoua. Iar eu sint, in acest moment, unicul redactor, in afara redactorului-sef, fireste. Mi se pare totusi straniu ca va preocupa, de la o vreme, NUMAI cartile de la Editura Cartea Romaneasca si, mai nou, NUMAI cartile redactate de mine. Inteleg ca interesul dumneavoastra bate catre Cartea Romaneasca, de care probabil va leaga multe asteptari.
In legatura cu normele DOOM-ului, imi pare rau dar Dan are dreptate.
In fine, nu stiu la ghilimelele din care text al meu va referiti. Dupa cum puteti lesne constata, ele sint puse corect in articolul din Observator cultural. In eventualitatea ca nu ar fi fost puse astfel, normal ar fi fost sa reprosati acest lucru redactorilor publicatiei, nu mie, care puteam foarte bine sa trimit textul scris de mina sau fara diacritice. Iar in eventualitatea ca va referiti la \”o anume carte\”, nu pot decit sa consider interventia dumneavoastra de pe acest forum complet deplasata. Normal ar fi fost sa o postati in alta parte, anume pe forumurile de la acele reviste unde apar comentarii despre cartile pe care le redactez. Nu e cazul cu volumul lui Florin Lazarescu, va asigur.
Subscriu la cele anterioare, postate de Alina.
Doamna Bianca Burta-Cernat,
sinteti un excelent redactor de carte.
Id est: ceea ce cititi (chiar) INTELEGETI – lucru mai rar, in lumea romaneasca.
Problema este ca trebuie sa REDACTATI cartile:
ghilimelele romanesti sint
99 – deschidere,
66 – inchidere.
Pare anodin, dar nu este.
Un Cioran, si-ar fi dat viata pentru o virgula – stim bine.
Dumneavoastra sinteti platita de Editura Polirom pentru a pune corect ghilimelele.
Pe care nu le puneti.
Nu ajunge sa scrii in „Observator Cultural”.
A-ti face bine meseria de redactor este si aceasta o arta. Pe care inca nu o stapiniti, din nefericire
(dupa cum reiese din ultima carte pe care ati redactat-o… Stiti care?)
conform normelor DOOM/ului, valabile sunt ambele forme, continuu si continui. cat despre critica legata de mize, nu v-ati plictisit de cuvantul asta invechit, tipic criticilor saizecisti?
Dupa noile norme doom, corect este doar „eu continui”…Nu ca ar avea prea multa importanta, dar m-am impiedicat chiar la final…Iar concluzia nu prea rezuma analiza anterioara. De unde reies mizele si anvergura?