Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Purcărete-plagiatorul sau cine a inventat piscina
- 11-06-2009
- Nr. 478
-
Iulia POPOVICI
- OPINII
- 8 Comentarii
În ediţia de duminică, 7 iunie, a ziarului Cotidianul, Silviu Purcărete e acuzat că ar fi făcut copy/paste, în spectacolul său, Metamorfoze (coproducţie Luxemburg-Sibiu, prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru din fosta Capitală Culturală Europeană), după o producţie newyorkeză din 2001, semnată de Mary Zimmerman. Mai exact, „Mary Zimmerman, care a scris adaptarea după Metamorfoze încă din 1996, concepuse spectacolul spre a fi jucat într-o piscină uriaşă. Piscina devenea astfel «scena», spaţiul de joc. Acest lucru a fost păstrat şi în montările ulterioare ale piesei, în diferite locuri din Statele Unite […]. Acesta este (ciudat, nu?) şi conceptul spectacolului lui Silviu Purcărete. Nicăieri însă, nici în caietul program, nici pe afişe, nici în declaraţiile domniei sale, nu apare vreo cît de mică referire la colegii săi americani care inventaseră «piscina» cu mult înaintea lui“. Să-ncepem prin a spune că Purcărete nu e singurul care-ar putea fi acuzat că a copiat „piscina“ dnei Zimmerman: tot în 2001, italianul Giorgio Barberio Corsetti realiza un OVMM, după Metamorfoze, coprodus de Bienala de la Veneţia, în care, aşa cum se accentuează în prezentarea spectacolului şi spune Corsetti însuşi, spaţiul-amfiteatru e invadat la un moment dat de apă, partea a doua a punerii […]
ce-aveti mai oameni buni, semiotica semioticii intertranscendentale, ca zimmermann o fi inventat piscina sau coca-cola, dar spectacolul de teatru dispare, nu ramane nimic, nimic, praf, nici macar, si atunci de ce sa nu vedem si noi, romanasii, o metamorfoza in apa ca doar n-om merge toti pe broadway sau inapoi in timp sa vedem metamorfoza lui zimmermann si sa fim dezamagiti ca nu seamana deloc cu cea de la sibiu. atunci lasati-ne-n metamorfoza si-n piscina noastra din tarisoara noastra sa se balaceasca actorii si sa se minuneze spectatorii ca doar nu e nimic nou nici sub soare nici sub nori de ploaie nici in apa. dar americanii aia fac pariu ca n-au jucat la 7 grade celsius in apa ptr un salariu de coafeza. respect onest. bravo purcarete. vai de mama voastra artisti de sibiu sublimi.ma inclin si ma inchin. f.s.
In primul rand, mi se pare ca miza articolului tau este sa construiesti un soclu doar ca sa ai pe ce sa brodezi urmatoare aafrimatie: „Doar că, pînă una-alta, expunerea situaţiei şi a argumentelor nu face decît impresia neînţelegerii fundamentale a modului de funcţionare nu doar a teatrului, ci şi a artei şi, prin extensie, a lumii în care trăim.” Trecand peste banala necesitate de a vedea si analiza cu proprii ochi si propriul creier lucrurile despre care vorbim (ba mai mult, pe care le si criticam), mi se pare ca am depasit de multa vreme stadiul in care este suficient sa bombardezi cititorul cu nenumarate referinte si citate frantuzesti, ca sa rupem gura targului. Din punct de vedere logic, argumentatia din acest articol bate spre zero, pentru un umil cititor nefiind decat o pretentioasa bravada, lipsita de binefacerile gandirii critice pe bune. O simpla recomandare, de pe margine: vedeti, inainte de toate, la persoana intai, lucrurile despre care vorbiti si mai lucrati la fraze, ca sa mai putem targe si aer in piept.
Spectacolul poarta indubitabil marca Purcarete, are momente deosebite- vezi scenele care vizualizeaza epidemia, cele legate de visul lui Icar- dar si un final care-mi pare din alt spectacol si din alt regizor, slab indraznesc sa spun. In ceea ce priveste plagiatul, un destept al lumii a zis ca imitam pe cineva chiar si atunci cind plantam o varza. Pentru teatrul romanesc, dezbaterea, daca va fi continuata cu profesionalism si onestitate, s-ar putea constitui intr-un valoros nou inceput.
„zarva” si scandalul critic sunt apanajul multor dintre analistii tineri… tonul multor articole (chiar ale autoarei atat de iritata de procedeele sus amintite) se incadreaza perfect in tipologie. trist, domnilor, trist
Problemele’s bizantyne : Purcarete daca era un tip inteligent ,facea alt decor . Asta-i plagiat pur si simplu , ca si muzica lui Vasile Sirli ..
Apropo de ideea lui Guy Debord, Le plagiat est nécessaire. Le progrès l’implique, zic si eu pe romaneste : Dezbaterea e necesara. Progresul o implica. Nu stiu daca Metamorfozele lui Silviu Purcarete copiaza o idee sau o reconstruiesc, stiu doar ca autoarea articolului din Cotidianul a deschis o dezbatere pe marginea unui subiect care mina/macina subteranele festivalului de la sibiu. Si tot apropo, de data asta de finalul textului tau, draga Iulia, tine de modul de functionare a teatrului, a artei si a lumii in care traim sa expunem situatii si argumente in deplina libertate, mai ales in jurul unor subiecte pe care nu stiu cine naiba le trece la capitolul tabu. Metamorfozele lui Purcarete au stirnit multe birfe si semne de intrebare, care nu erau insa formulate cu voce tare, tocmai pt ca toata lumea avea sentimentul ca incalca niste tabuuri. Iar eu prefer discutiile deschise in locul birfelor, tu nu? Insinuarea ta ca autoarea articolului din Cotidianul nu ar cunoaste diferenta dintre semn scenic si concept artistic mi se paare cam rautacioasa. Eu, care citesc cu atentie pagina culturala a cotidianului, iti spun ca autoarea in cauza stie cum sta treaba cu functiile semnelor in diverse forme de comunicare, respectiv in arta teatrala. Apoi, in enumerarea elementelor scenice, care ar depune marturie in favoarea transferului de semnificatii in relatie cu piscina cu pricina, ai facut un amestec naucitor intre spectacole si regizori de neamestecat. De pilda, povestea Bolii lui Afrim si a cazii sale nu are nici o legatura, dar absolut nici o legatura cu lipsa de imaginatie a lui Alexadru Nica, care a iesit din anonimat calare pe ideile altora. Ca ideile circula liber stie toata lumea, dar ca exista regizori ca Nica care n/ar crea nimica daca ideile s/ar opri din circulat, asta este o poveste de care lumea noastra teatrala nu vrea sa stie si din cauza asta se trezeste din cind in cind premiind impostori.
Revenind la Metamorfozele dlui Purcarete, ai dreptate, e nevoie de mai mult decit previzibila exploatare a unui element natural, apa, ca sa identificam posibile urme de plagiat. Exploatarea acestui element simbol, apa, este inevitabila pt oricine se incumeta a asterne scenic povestea Metamorfozelor, dar de cind INEVITABIL inseamna si PREVIZIBIL?! Asta este, cred eu, intrebarea pe care o pune textul din cotidianul, de ce Silviu Purcarete a fost atit de PREVIZIBIL, construindu/si metamorfozele pe apa batatorita din piscina lu’ Mary Zimmerman?
Nu e nevoie de incursiuni prin jungla conceptuala a semioticii pt a intelege rolul pe care il joaca un semn scenic in constructia unui spectacol, e suficient urmatorul exercitiu de imaginatie : iti imaginezi cum ar arata o reprezentatie a Metarmofozelor varianta Purcarete fara piscina cu pricina? ar surpa sau nu intregul edificiu scenic? Adica s/ar mai misca la fel actorii in scena? muzica, luminile si toate celelalte semne scenice ar suna si ar interactiona la fel sau ar avea nevoie de o cu totul alta ordonare/armonizare? Eu zic ca daca scoti piscina, toata constructia scenica se prabuseste/trebuie regindita, iar asta inseamna ca piscina cu pricina NU este un simplu semn scenic, ci este vorba de o solutie scenica ce are de/a face cu treaba aia greu de definit numita viziune regizorala. Altfel spus, contextul /atmosfera/universul scenic al Metamorfozelor depinde de ideea simpla si geniala marca Mary Zimmerman de a transforma scena intr/o imensa piscina. Motiv pt care nu am inteles cum ai putut sa pui tu in aceeasi oala piscina lui Mary si cada lui Afrim!!! Trimitem din nou semiotica la plimbare si facem acelasi exercitiu de imaginatie: ne imaginam o reprezentatie cu Boala familiei M in care afrim arunca dracului cada si o inlocuieste cu cine stie ce ii trece lui prin cap, ia spune/mi, atmosfera/universul scenic al Bolii ar avea de suferit? Eu zic ca nu. Asadar, sint semne si semne scenice, nu toate pot fi bagate in aceeasi oala semiotica.
Zici ca in ultima vreme se poarta cazile, piscinile, elementele de circ samd. S/or fi purtind, dar in Metamorfozele dupa Ovidiu piscina se poarta dupa Mary Zimmerman. Silviu Purcarete putea sa NU o citeze pe Mary a noastra si sa exploateze IMPREVIZIBIL elementul natural apa, uite, putea sa construiasca pe scena o CASCADA, sau putea sa ploua neintrerupt in capetele actorilor, spectatorilor si criticilor, deopotriva. Prin urmare, chiar daca din epoca de piatra se faceau serbari teatrale cu piscine, iti place nu/ti place, piscina in METAMORFOZELE lui Ovidiu, repet, in METAMORFOZE, nu in artele spectacolului in general, a fost inventia lu’ Mary. Ramine de vazut ce a facut dl Purcarete cu inventia asta, daca a reusit sa reconstruiasca Metamorfozele pe aceeasi inventie scenica a lu’ Mary, jos palaria! Chiar ii scriam astazi cuiva ca, gratie textului din cotidianul, se intrevede o polemica la bordul obositei nave teatrale romanesti si ar trebui sa ne bucure dezbaterile in contradictoriu, pt ca numai din ele se poate iesi intarit, toata lumea poate iesi intarita, inclusiv Silviu Purcarete, daca nu a copiat ci a reconstruit Metamorfozele, nu are de ce sa ii fie teama de dezbatere, poate iesi din dezbaterea asta si mai tare si mai mare/si mai cremos si splendidos decit il credeam noi. Carevasazica, eu ma pregatesc sa asist la un duel elegant pe marginea piscinei lu Mary, un duel din care Metamorfozele dlui Purcarete sa iasa neatinse. Mai aveam ceva de zis despre Debord si ideea lui cu progresul (in arta progres!?!!!) care implica plagiatul, idee care mi se pare o aiureala, dar sint prea mica pt Debord si progresul lui, asa ca o las balta.
Multumesc pentru argumentele tale, Iulia! Aveam nevoie sa inteleg unde e adevarul, pentru ca articolul din Cotidianul ma cam bulversase, iar spectacolul lui Purcarete nu l-am vazut.
minunata observatie… si concluziile pertinente