Mărturisirile unui disident convertit
- 25-06-2009
- Nr. 480
-
Adam Michnik
- Editorial
- 1 Comentarii
A fi distins cu Premiul Erasmus este o ocazie deosebită. Acest premiu a fost acordat celor mai remarcabili oameni ai deceniilor trecute. Sunt conştient că, în persoana mea, premiul îl primeşte mediul democraţiei poloneze – oamenii care zeci de ani au luptat pentru libertate, împotriva supunerii, au construit o anumită filozofie a aspiraţiei către libertatea pe care, în final, au reuşit să o administreze. Dacă ea nu ar fi învins în ţara mea şi în întreaga Europă în 1989, nu aş sta aici în faţa voastră, emoţionat şi stingherit de rangul celor care mă înconjoară. Am fost în viaţă un disident revoltat; am fost un deţinut politic, care, din spatele gratiilor, s-a împotrivit prin cuvîntul scris dictaturii; am participat la greve şi demonstraţii, am scris manifeste şi eseuri politice. Astăzi – de aproape 12 ani – sînt redactorul-şef al Gazetei Wyborcza, cel mai mare cotidian de la Elba şi pînă la Vladivostok. Poate că este, aşadar, un moment potrivit pentru a încerca azi să prezint bilanţul propriu al celor doisprezece ani de libertate. Comunismul sovietic părea a fi o putere de neînvins. Nu mai credeam că acel sistem ar putea fi reformat sau umanizat, nu ne mai doream nici […]
Adam Michnik știe acum mai mult decât înainte,el
ar putea să explice de ce unele țări oferă un bun cadru liberalismului, iar altele dimpotrivă, în special țările suprapopulate, cu grad scăzut de dezvoltare. Nu este oare momentul să se elaboreze noi teorii, pri care oferta unui socialism-comunuism să fie valabilă? De ce trebuie liberalismul să devină o rețetă universală? Oare China, India, țările africane, chiar unele țări balcanice nu ar avea șanse mai bune prin reconstrucție unei economii co ntrolate de stat? Modelul polonez nu poate fi singurul model., tranziția de la socialism la capitalism nu a fericit peste tot populațiile care nu au înțeles-o deloc.