Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Figura lui Sebastian a fost mistificată cu premeditare“
Interviu cu Marta PETREU
- 09-07-2009
- Nr. 482
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 18 Comentarii
În primăvara anului 2008, Marta Petreu publică în revista România literară două texte reunite sub titlul: „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian“. Pe baza consultării colecţiei revistei Cuvîntul, articolele Martei Petreu ni-l prezintă pe Mihail Sebastian extrem de apropiat (în cuget şi-n simţire) de Nae Ionescu. Articolele Martei Petreu au produs destulă vîlvă în lumea românească. Persista şi revenea cu obstinaţie o întrebare: Acesta e chiar Mihail Sebastian? Putem vorbi şi la Sebastian de o cădere în mrejele lui Nae Ionescu? Cînd lucrurile păreau să se fi liniştit, Marta Petreu mai amorsează o bombă: preluînd titlul articolelor publicate anul trecut, ea oferă o carte în care revine la chestiunea prezentată în 2008. Părerea mea este ca volumul Diavolul si ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, publicat de Editura Polirom în colecţia „Plural“, este foarte important pentru înţelegerea acelei epoci şi pentru o privire nonencomiastică faţă de Mihail Sebastian. Trebuie să spui, în calitate de cercetător în istoria gîndirii politice româneşti, totul, nimic nu trebuie ocultat, uitat, denaturat, edulcorat. Ceea ce face Marta Petreu în Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Anticipăm că volumul publicat la Polirom va produce, dincolo de şocul dezvăluirilor, […]
Eu nu pot sa inteleg cum un cercetator de talia lui Marta Petreu nu a sesizat aceste trasaturi si aspecte ale personajului Sebastian, (pe care el nu le-a ascuns), … atunci cind i-a citit Jurnalul,
Cum de se trezesc abia ACUM aceste indignari, dezamagiri si revelatii ??
De asemeni, mi se pare totalmente DEPLASAT si nedrept din partea intelectualilor romani ca …,
dupa ce i-au creat lui Sebastian un portret fals, pe care ACUM incearca sa-l demoleze …,
nu numai ca nu-si recunosc propriile prostii si erori de judecata si interpretare …,
dar se si calca pe picioare care mai de care, incearcind sa-l invinovateasca in primul rind pe Sebastian cel mort demult, …
pentru erorile lor de intelegere si reprezentare.
Lista de intrebari, cu care M.Petreu l-ar fi asaltat pe bietul Sebastian daca ar fi avut ocazia, mi se pare de-a dreptul ghestapovista …
In fond Sebastian nu s-a pretins a fi erou, dimpotriva s-a prezentat in jurnalul sau drept un om slab, cu idei marete, caruia ii placea sa se invirte printre intelectuali cu merite nobile, printre care el sa fie egalul lor …
Il enerva la culme sa fie considerat evreu, simtindu-se scriitor ca si ceilalti, evreismul in chestia asta ne-avind nici un rol.
Asa ca e la mintea cocosului ca M.S. s-a complacut in mediul elitisto-intelectual de pina in 1933, printre oameni fini care se abtineau de la a-l numi evreu …
Cind realitatea nu i-a mai permis sa se auto-pacaleasca, … abia atunci au inceput tormenturile lui , auto-biciuirea lui, recunoasterea erorii …
Personal, ii sint extrem de recunoscatoare si il iubesc pe acest om normal, cu caracter slab, care a reusit sa ma faca sa traiesc in mod virtual acea experienta abjecta, umilitoare de care soarta m-a ferit (pe el nu.)
PS. M.S. nu a scris Jurnalul spre a fi publicat. Sint convinsa ca nu ar fi apreciat circul care s-a facut in jurul lui.
dna Petreu… „Lejionarii e banditi!” Sti dumneata cine… e democrati. Si (citez): „In cultura romana actuala, adevarul este inutil…” Dvs n-ati „edulcorat” adevarul in „studiile” despre cioran, eliade, nae etc.? Daca nu… atunci ferice de dvs.
Onorabile, de unde ai scos-o ca ne-am face de ras mai inaintea dumitale? Haida de! Nu stim noi cine ne esti? Noi avem un punct de vedere, dumneata fluierul zdrangului! Noi aparam scrisul, dumneata tiribomba…
Curat numar ghinionist, daca n-a aflat ca B.M. este-n cautarea unei rubrici… pierdute! Si da-i, si lupta pentru respectabilitate.
nestimatul Treize se exprima ca în secolul XIII î.e.a., se ascunde sub anonimat si insulta o scriitoare strălucita, indiferent ca are sau nu are in totalitate dreptate, va faceti de ras mr. 13
Excelenta initiativa d-lui Ovidiu Simonca de a lua un interviu d-nei Marta Petreu in legatura cu exceptionalul ei volum despre relatia dintre Nae Ionescu si M. Sebastian.De cum am inchis cartea, am fost sigur de atacurile care aveau sa urmeze la adresa autoarei. Se pare ca dialectica are dreptate: noul trebuie sa dea o lupta inversunata pentru a invinge vechiul. (Suna marxist, dar asa e.) Doamna Marta Petreu a venit cu o viziune noua despre M. Sebastian, si toti cei care sunt stapaniti de lenea gandirii refuza sa o accepte.Nu sunt un specialist, dar demonstratia domniei sale mi se pare documentata, argumentata si, deci, acceptabila. Citind diverse critici, dupa oprinia mea, fara fundament, doresc sa transmit doamnei Marta Petreu un mesaj de solidaritate intelectuala si sa o felicit pentru volumul in discutie.
Marta Petrau are dreptate.Ne-am obisnuit sa inghitim lucruri gata mestecate, fara sa vedem ceeace inghitim. Daca seful turmei spune ca individul este alb,toata turma urla „alb” chiar daca individul este negru ca o noapte fara luna,sau gri soarece. Sebastian, o personalitate cu foarte multe fatete, sa adaptat mediului romanesc al epocii ca sa poata supravietui (bine). Fiind mai „moale” decat Nae Ionescu, (trasatura genetica a natiei) , a trecut usor de la dreapta la stanga, mai ales ca cele doua doctrine sunt fatetele aceleiasi medalii.De aceea cand facem erarhizarea valorilor , trbuie cantarite si cele bune si cele rele..Dar nu fiti tristi, fiindca Sebastian nu e singurul. Sdoveanu, Arghezi…..Nichita S. si ma ciupeste un gand …Giorgio Bassani. Asta pentruca Marta Petrau are langa ea un „comparatist”.
Ce usor matrasim un autor – mai ales daca e autoare! – invocindu-i lipsa de nuante. Sau ca nu ar fi stiut ce se petrece la un concert (ca si cum cineva pricepe toata muzica din orice secol, autor, tara ori curent muzical!). Vrem nuante, subtilitate, maiestrii si sfumatto… De atitea nuante ne cam sufocam, doamenlor si domnilor, in Romanica ultimilor 20 de ani. Fostii stabi ne nuanteaza de nu ne vedem, ne-au dat si presa libera, si televiziuni particulare, nu mai poti de atitea nuante… Dar adevarurile fundamentale ramin aceleasi: esti sau nu esti democrat, vrei sau nu ca libertatea ta sa fie limitata de a celuilalt. Sebastian, purtator al secolelor de evreitate in circa? Pai, din ce a scris nu prea reazulta… In fine, si de-ar fi asa: justifica asta orice? Pentru a-ti depasi conditia de evreu e de tinut partea tortionarilor? Mai lasati gargara, nuantatilor!
Voi relua aici niste ganduri triste si elegante, premonitorii parca, ale lui Sebastian. Acestea imi par cel mai potrivit raspuns la comentariile lipsite de nuante ale Martei Petreu:
„Asadar, oamenii sint condamnati sa nu poata crede in ceva decit cu pretul orbirii lor. Asadar, faptul sufletesc de a crede, pe care eu il socoteam fertil, creator, deschizator de mari drumuri interioare, ramine tot un biet sistem sectar, dincolo de care nimic nu poate exista. Nu sint nuante de gandire şi de expresie, nu sint rezerve si obiectii spirituale, nu sint ocoluri si despartiri ce trebuie intelese. Nu este nimic dincolo de formula exactă ce exprima adevarul – un adevar fix, simplu, precis si comunicabil ca o socoteala de algebra. Asta e tot si de aici începe moartea.
Stiu. Un iluminat este un tip viforos. De aici psihologia lui de criminal cu sentiment. Revelatia, care pentru un spectator neutru poate semana teribil cu o idee fixa, revelatia aceasta il duce, cu revolverul in mină, pe caile absolutului. Un revolver ce poate fi imaginar, revolver simbol, pindind abaterile de la linia ideala si doborind evadatii de dincolo si dincoace de ea.
Un iluminat este un „pur“. Un om cu criterii definitive, pe măsura carora el traieste toata viaţa, viaţa lui si viata altora. Totul e simetric, limpede, centrat si dependent de un punct motor care se cheama Ideea, Idealul, Adevarul, Revelaţia (toate cu majuscule). Peste capul acestor cuvinte trebuie facut un mare pustiu.
Ei bine, vor fi triste aceste timpuri care vin, daca ele vor fi, cum se spune şi se pare, ale celor „puri“. Vor fi triste pentru ca viata, ea, nu este deloc „pura“, ci, dimpotriva, invalmasita, contradictorie, fantezista, variata. Ea e facuta din cotinue abateri, din nesfirsite dizidente sufletesti, din dezordini, ce fac tragicul uman si comicul uman. […]
Le trebuie oamenilor nu stiu ce mica reticenţa atunci cind cunosc sau cred a cunoaste adevarul, le trebuie nu ştiu ce accent de relativitate, care sa le nuanteze certitudinile si care sa le impiedice – pe aceste certitudini – sa devina niste bestii absolute”.
Doamna Marta Petreu este cunoscuta ca un cal breaz pentru spiritul sau excesiv si, justitiar, in absolut. Cu niste terfeloage in fata crede ca se afla in posesia adevarului absolut. Credinta asta poate o salveaza, dar trebuie sa stie ca aceasta credinta e doar a domniei sale. Are domnia sa vreo idee de ce va sa zica sa fii evreu si sa iesi din cel mai negru anonimat al conditiei unui minorat secular gratie protectiei unui iluminat ca Nae Ionescu? Dupa atatea carti stiintifice pe care le-a scris in Transilvania ei, stie Marta Petreu cata conventie presupune exercitiul literar? Am stat cu ani in urma, din pura intamplare, la un concert alaturi de domnia sa. Mi-am dat seama ca nu intelegea nimic. Nici cu partitura in mana, tot n-ar fi inteles. La fel si in cazul lui Sebstian, Cioran etc. E o grafomana care nu le are nici cu viata si nici cu arta. Punct, doamna!
Michelle Hechter, nepoata lui M. Sebastian: traducatoare din limba engleza . A scris la Gallimard o fictiune despre unchiul sau ” M&M”. In principiu este mostenitoarea morala a operei lui M.S. Daca in Romania se oculteaza persoana ei , este regretabil.
Ştiţi mai multe despre Miki Sebastian? Până să aflăm din altă parte, spuneţi aici 2-3 lucruri, vă rog, până acum nu am auzit de el şi de complicaţiile pariziene ale situaţiei. Oare de ce se spun – mereu şi de toată lumea – adevărurile doar pe jumătate? Au trecut, totuşi, atâţia ani de atunci, ar trebui să putem vorbi deschis…
Sebastian si-a construit o biografie falsa , buna pt.occident; comunitatea a sarit pe o ocazie unica: l-a facut victima. Alain Paruit a gresit, ca si toti admiratorii de Dumineca .
Nepoata lui, adica fata fratelui sau de la Paris(decedat) are si ea parerile ei + documente + o carte publicata in Franta . Nimeni nu se interesaza de Miki Sebastian ? Cum se face ?
1. mi s-a parut mie ca jurnalul lui Sebastian e supersupra cenzurat, mai ales cand am citit cum a fost scos din tara. Lipsesc perioade si capitole intregi, pe langa „micile amanunte”.
2. analiza mi se pare extraordinar de pertinenta, asa imi pot explica de ce Sebastian, care ar fi putut sa refuze sa insereze prefata lui Nae Ionescu, a consimtit o asemenea admonestare ( poate si pt a se vinde bine cartea?)
Am luat de la BookFest cartea Martei Petreu si am inceput s-o citesc. Impresionanta e si arhitectura lucrarii, in special faptul ca tinde sa acopere nu doar relatia lui Mihail Sebastian cu Nae Ionescu, ci si alte dezbateri si tensiuni din epoca, asa cum ar fi cele cu E. Lovinescu, G. Ibraileanu sau G. Calinescu; e clar ca fara ele discutia nu ar fi completa. Volumul are o bibliografie de 20 de pagini (culese marunt) si, daca ar fi sa o privim ca pe o lucrare academica, probabil ca s-ar putea spune ca e excelent documentata. Dar, intrucat Marta Petreu scrie foarte bine si atractiv, as spune ca a descrie volumul drept ‘scholarly work’ e prea putin. ‘Diavolul si ucenicul sau’ e o carte care va face cariera si de care vom mai auzi. Meritul editurii Polirom ca a publicat-o; din pacate, editura nu mentioneaza cine este redactorul cartii, ceea ce mi se pare o omisiune tehnica pe care nu am fi asteptat-o la o carte aparuta in colectia ‘Plural’.
Cred că aveţi dreptate, Marta Petreu. Odată în plus, mă cutremur de micimea „marilor” noştri şi înţeleg – abia acum – ce înseamnă cu adevărat să aparţii unei culturi mici: inşi găunoşi, infantili, complexaţi şi abuzivi, înfioraţi de importanţa lor, imprudenţi şi nenorociţi, înglodaţi în marginalitatea lor suficientă. Felicitări pentru interviu!
Toata stima pentru Marta Petreu , dar prea mare zarva, Sebastian a fost lovit cu „parul” de un xenofob stilat ca Nae Ionescu, nu vad de ce sa ne bucuram,Sebastian nu a fost un erou, dar nici un sclav, cum ni se spune